Astăzi, 15 ianuarie, sărbătorim împlinirea a 172 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, cea mai importantă figură din literatura românească a secolului al XIX-lea.
Așa cum spunea și Constantin Rădulescu Motru, opera lui Eminescu a pătruns până într-atâta în mentalitatea celor ce vorbesc şi scriu româneşte, că urma ei nu se mai poate şterge pe veci, frumuseţea „verbului” eminescian va sta încrustată deasupra între podoabele sufletului românesc, cât timp acesta va exista. Şcoala lui Eminescu este prin excelenţă şcoala culturii neamului.
Adeseori asociat cu declanșarea unei revoluții complete a versurilor românești, debutul în poezie al lui Eminescu a avut loc în 1866, când avea doar 16 ani. Printre altele, sursele sale de inspirație romantice au condus la o poezie care a reinterpretat subiectele tradiționale ale mitologiei.
Eminescu este admirat pentru realizările sale literare, pentru limbajul concis, declarativ, cât și pentru substratul metafizic al temelor versurilor sale.
„Să nu se înşele nimeni, nu voim de loc a ne atinge de libertăţile câştigate odată, nu voim a ne întoarce îndărăt către privilegiunile sfărâmate de noi cu însuşi mâna noastră, nu cerem o reacţiune spre trecut, cerem însă stabilirea echilibrului care nu mai există pentru susţinerea intereselor vitale ale ţării.” Activitatea lui Eminescu la ziarul „Timpul” este plină de pasiune şi de râvnă.
Mihai Eminescu rămâne o personalitate marcantă în cultura poporului român cu o intuiţie politică reală, un mare patriot, încă surprinzător de prezent:
„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”