ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Astăzi
16 aprilie 2022 în jurul orelor 2,30 Părintele Arhimandrit Nicodim
Dimulescu ne-a părăsit, lăsându-ne orfani până la Învierea de
obște. Hristos, Fiul lui Dumnezeu îi alege întotdeauna pe cei mai
buni dintre pământeni în zilele Marelui Post spre a-i fi casnici
în ceruri la Praznicul Învierii Sale. Părintele a fost din acea
stirpe rară care a sucit destine, a clădit biografii, a iubit
frumosul, a îndrăgit viața de mănăstire, dăruind Bisericii zeci
și zeci de oameni de cele mai diverse profesii, dar toți cu frica
lui Dumnezeu, alături de călugări, stareți și șase arhierei din
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Dar mai presus decât
orice a dăruit lui Dumnezeu și oamenilor o mănăstire de un farmec
unic, o mănăstire magnet care a atras de-a lungul anilor în jurul
altarului ei din mijlocul pădurii, sute de mii de oameni. Ei vor
veni și de aici înainte la Mănăstirea Crasna să-l întâlnească
pe Dumnezeu și să se roage la mormântul celui care le-a fost
duhovnic, prieten și povățuitor.
Părintele
Arhimandrit Nicodim Dimulescu s-a născut în localitatea Cărpeniș,
din județul Argeș, în ziua de 11 mai 1935. Abia dacă împlinise
13 ani, când a intrat în obștea Mănăstirii Râmeț din
județul Alba, unde avea să și primească îngerescul chip monahal
în Paraclisul de iarnă cu hramul Sfinților
athoniți.
Mai târziu se va stabili la Mănăstirea Slănic din
județul Argeș, unde va primi harul preoției. În anul 1967, cu
binecuvântarea și prin grija vrednicului de pomenire Patriarh
Justinian, părintele Nicodim Dimulescu împreună cu alți părinți
de la Mănăstirea Slănic au fost trimiși să readucă la
viață Schitul Crasna,
care se afla la acea vreme fără călugări și într-o stare
avansată de degradare. S-a dăruit cu timp și fără timp acestei
chinovii, trudind nu numai la clădirile noi ale mănăstirii care
răsăreau una după alta, ci și la viața duhovnicească și
liturgică, la o inegalabilă muncă filantropică și neobosită
muncă de formare a generații de teologi și monahi pe care i-a
îndemnat și susținut să studieze în importante școli și
universități din țară și străinătate. Restaurarea bisericii
mari cu hramul Sfinții
Împărați Constantin și Elena,
construirea unei biserici noi cu hramul Acoperământul
Maicii Domnului,
a unui paraclis închinat Sfinților
Români,
a unui altar de vară cu hramul Sfântului
Prooroc Ilie Tesviteanul,
a două corpuri de chilii în care locuiesc majoritatea viețuitorilor
mănăstirii,