Distribuie acest articol!
Lidl reprezintă compania din România care se află între primii 5 importatori. Alături de Lidl se mai află companii din industria auto și cea petrolieră, dar cu o diferență majoră: acestea nu doar importă ci și exportă produse, impactul asupra balanței comerciale fiind neutru sau pozitiv.
Nu se întâmplă același lucru cu Lidl, compania germană care importă la greu produse din alte state europene și datorită căreia sume impresionante de bani sunt extrase din țară, făcându-i pe români și datori și săraci. Practic germanii căpușează săraca economie a României de nu o să mai aibă ce lua de pe noi. Pare cumva că se urmărește modelul din Grecia, țară ce a fost împrumutat pentru consum dar în cele din urmă a ajuns la mâna nemților.
Mulți români se înghesuie la rafturi să cumpere deoarece au produse de calitate scăzută spre medie, dar cu prețuri decente, căci nu aduc din Germania cele mai bune produse ci doar pe cele la care românul s-ar bucura.
Lidl ar putea să pună pe rafturi produse românești, așa cum face și MegaImage, dar refuză categoric să facă acest lucru. Lidl refuză să sprijine economia României și se comportă precum o sondă de bani. Germanii sunt și cei responsabili de retragerea legii care prevedea minim 51% produse românești pe raft, lege care obliga pe comercianții mari nu doar să importe ci să și cumpere de la producătorii locali. Acum nu mai este cazul deoarece guvernul PNL-USR-UDMR a eliminat această prevedere la comandă străină.
Cifra de afaceri a Lidl este de aproape 3 miliarde de euro. Cea mai mare parte a acestei sume reprezintă importuri care provin în mare măsură din Germania, Polonia, Ungaria sau Olanda.
Aproape pe poziție egală de află Kaufland, companie care este parte a aceluiași grup. Practic germanii au construit în România o rețea comercială care face importuri colosale și în urma căruia producătorul român este falimentat, asta deși poate realiza produse de calitate dar care nu mai rămân pe raft. Patronul celor două companii este neamțul Dieter Scwartz. Acesta a preluat o afacere de familie începută 1930.
Vă întrebați cui datorăm aceste zeci de miliarde de euro luate de Florin Cîțu? Acum aflați și cui avem de înapoiat cea mai mare parte a datoriei externe.
Cele două companii au puțin peste 20.000 de angajați împreună, adică români angrenați pe salarii mici pentru a manipula marfa ce este pusă pe raft și apoi vândută. De acest serviciu profită companiile germane, cele care pot să își desfacă cu ușurință și fără efort produsele în România.
În acest timp producătorii români trebuie să se lupte singuri și să își ducă produsele în micile magazine românești, care sunt într-un număr mare dar cu siguranță nu pot atinge performanța unor corporații stat.
Ambele companii declară în România un profit care este mai mic de 10%, în condițiile în care facturile de la furnizorii externi se fac în așa fel încât aici să nu rămână sume mari de bani.
Se poate spune că datorită acestor două companii anual rămânem cu un deficit comercial de aproape 3 miliarde de euro. Ce înseamnă acest deficit comercial: bani pe care românii îi datorează, adică de care ne împrumutăm ca să cumpărăm produse din GERMANIA în loc să avem pe raft produse din România.
Lidl și Kaufland reprezintă două găuri negre care cu rapiditate pun pe butuci economia României. Este nevoie ca legea care prevedea minim 51% produse românești pe raft să fie reactivată. USR și PNL au comis un act de trădare națională și această trădare trebuie să fie corectată.
Dacă ambele companii apar în top 5 România din punct de vedere a cifrei de afaceri, nu le vedem deloc în top 5 din punct de vedere a angajaților.
Distribuie acest articol!