Președintele Băncii Mondiale, domnul David Malpass, afirma recent că „țările în curs de dezvoltare se confruntă cu mai multe crize care se suprapun, inclusiv pandemie, inflație în creștere, invazia Ucrainei de către Rusia, dezechilibre macroeconomice mari și deficit de energie și alimente.”
În istoria nu foarte îndepărtată am mai avut exemple de crize suprapuse, chiar dacă generațiile mai tinere nu le-au trăit și nu și le amintesc altfel decât din literatură. Desigur este o nuanță de discutat aici pentru că în unele situații suprapunerea crizelor vine ca urmare a relației de cauzalitate dintre ele.
Câteva dintre aceste exemple sunt:
- criza petrolului din ’73 și războiul Yom-Kipur;
- criza din ’80-’83 care a avut la bază criza energetică din ‘79, cauzată de Revoluția din Iran;
- criza financiară asiatică din ’97-’98 suprapusă cu o criză de guvernanță la toate nivelurile politice semnificative – naționale, regionale, globale;
- recesiunea din ‘90-’91 suprapusă cu invadarea Kuweitului de către Irak și destrămarea blocului sovietic;
Pandemia COVID a reprezentat, fără doar și poate, un punct de cotitură, o provocare majoră, cu efecte de anvergură asupra statelor, societăților și cooperării la nivel internațional, generând schimbări permanente și predând o serie de lecții importante.
În opinia mea, atunci când discutăm despre transformările pe care le vom vedea în viitorul apropiat și pe termen mediu la nivelul societății și al funcționării economiei, cele două șocuri recente și consecutive la care am fost expuși nu mai pot fi disociate. Ieșirea din șocul generat de pandemie s-a suprapus cu intrarea într-o nouă stare de tensionare la aproape toate nivelurile funcționării societății și economiei, ca urmare a invaziei Ucrainei de către Rusia.
Efectele celor două șocuri exogene pentru economiile țărilor din regiune prezintă o serie interesantă de asemănări,