De se va înceta să se mai viseze vise curajoase, atunci vor înceta și faptele îndrăznețe de pe pamânt.
Visele curajoase sunt combustibil pentru motorul Faptelor.
Visele îndraznețe sunt fitilul de aur pentru forța vitală a Ființei.
De nu pot fi visate, nu se vor înfăptui.
Ridicați-vă!
Nu mai stați,
și plantați pretutindeni semințele,
celor mai frumoase,
celor mai nebunești vise
urzite de Suflet, într-un mare strigăt eliberator.
Aceasta
se știe: toti strămoșii noștri și câteodată și noi, cei din vremurile
moderne, am trecut prin ceva greu de descris în cuvinte, aproape de
nesuportat: un eveniment atât de brusc, de cumplit, de distructiv încât a
fost cât pe ce să ne omoare. Și totuși, în centrul inimii lovite de
durere, se află mereu un câmp de aur – viu, emanând suficientă energie
spirituală ca să ne poată hrăni pe toți cei care ajungem acolo.
Această
inexplicabilă inimă a lubirii protejează esența Forței Vitale de acolo,
chiar și când pare că se alege praful de tot ce este in jur.
Suntem
niște plante verzi pe acest câmp de aur. În ciuda morții viselor,
esența din noi este protejată într-un fel sau altul, cultivată din nou
de ceva ce nu poate fi distrus.
Atunci
apare mama noastră, a tuturor, cea care ne dă o viață nouă, va fi
rechemată pentru a ne da viață iar și iar prin iubirea și dorul nostru
de ea – și prin iubirea ei pentru oameni.
De-a
lungul istoriei, am fost martori la faptul că nicio persoană, niciun
eveniment nu poate distruge pe termen lung chemarea pe care Sfinții,
Creatorul și Maica Domnului o adreseaza sufletelor oamenilor. Indiferent
câte războaie încearcă unii să pornească, oamenilor le este în
continuare dor de Mamă, de Sacru și de Divin. Nu pot trăi fără ele. Așa
cum am vazut lungi perioade de timp, niciun dictator nu poate îndepărta
complet sau distruge definitiv amintirea sentimentului de divinitate pe
care o poartă în ei (uneori chiar fără sã știe) tinerii, adulții și
vârstnicii, și toate acestea vor fi transmise din generație în generație
copiilor și nepoților… care își vor aminti cum părinții și bunicii
lor au fost tratați – sau, mai bine zis, maltratați de-a lungul timpului
– în tot ceea ce înseamnă umanitate și decență.
Ținând
cont de tot trecutul în care s-a încercat subminarea și minimalizarea
manifestării Duhului Sfânt, care a înflorit în multe idei, cu o noua
energie și viață, în ciuda revoltelor plănuite minuțios, a
mușamalizării
și denaturarii adevăratului sens, a disensiunilor din sânul unei
comunități în locul solidarității menite să vindece si să facă totul
strălucitor…,