ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Astăzi, Duminică, 18 iulie 2021, cu ajutorul Domnului, după peste 2200 de zile de când i-au fost răpiți doi dintre copii, Maria și Mihai, și la opt ani de la plecarea la Ceruri a Părintelui nostru Justin Pârvu, curajoasa doctoriță Camelia Smicală, fiică duhovnicească a Bătrânului de la Petru Vodă, a ajuns cu toți copiii la mormântul Duhovnicului Neamului (foto mai jos). În cele ce urmează vă prezentăm mărturisirea mamei românce despre minunile Părintelui din viața ei, așa cum a fost împărtășită redactorului ActiveNews înainte de aceasta binecuvântată regăsire cu o parte din moștenirea Părintelui Justin.
„Mă deschid în fața Dvs, Victor Roncea, pentru că ați trăit la fel ca și mine minunile Părintelui Justin în viața Dvs și puteți înțelege întru totul ce am trăit eu. M-ați întrebat cum l-am cunoscut pe Părintele nostru Justin…
Lucram la Unitatea Primiri Urgențe (UPU) din Piatra Neamț și cineva de la Mănăstire a venit la noi cu o problemă medicală. Așa a făcut Dumnezeu că am ajuns și eu cu Andreea, fiica mea mai mare, la Petru Vodă, la picioarele sale.
Cum era Părintele… Părintele îți intra pe loc în suflet și te transforma. Nu știu cum să explic măreția lui. Că avea o măreție care te făcea să te ghemuiești undeva într-un colț al constiinței tale, fără să spună un cuvânt. Niciodată nu te judeca dar privirea aceea a lui te facea să te judeci singur.
Am fost apoi de mai multe ori și mă spovedeam de fiecare data. La câte lucruri greșite gândeam și făceam, o singură dată nu m-a certat. Nu-mi făcea critici directe. Te întreba pe tine ce ai de gând să faci și apoi te lăsa să dai singur răspunsul. Sfatul venea parcă din Ceruri! Harul lui te făcea să-ți găsești aproape pe loc răspunsul la probleme pentru care te frământasei luni de zile. Cel puțin cu mine așa era.
Părintele a văzut ce mi se va întâmpla
Înainte să vin în Finlanda m-am dus și m-am spovedit. Și mi-a spus să nu plec că nu o sa-mi fie bine. Părintele văzuse… Dar eu luasem deja hotărârea. Și Părintele știa că o luasem. Eu cu Părintele nu aveam nevoie de cuvinte. Știam (simțeam) că el știe tot. Și știa tot. Știa Absolut tot ce se întâmpla în lume fără să se uite la televizor sau să asculte o știre.
De multe ori Părintele îți spunea ceva, deși știa că vei face invers, numai că sa te testeze, să vadă dacă ești hotărât să mergi pe acea cale. În plus, așa te avertiza…
Asta îmi amintesc foarte bine.