Imaginile cu refugiaţii ucraineni ne-au sfâşiat inimile. Copiii aceia nevinovaţi care nu ştiau ce se întâmplă, mamele obosite şi îngrozite de nesiguranţa zilei de mâine. Bunicile disperate că şi-au lăsat feciorii luptând în prima linie…
Dar toate acestea pălesc pe lângă imaginile cu refugiaţii români, mai exact cu cei care acum se refugiază din ceea ce a fost odată Partidul Naţional Liberal. Aşa cum Putin a lansat o nemiloasă campanie de denazificare a Ucrainei, preşedintele Klaus Iohannis a declanşat un război fără prizonieri pentru de-liberalizarea României.
Mă aştept să văd imagini dure, cu Rareş Bogdan umplându-şi batista de la piept cu muci, pe Gheorghe Flutur, acest Veresstoy de Bucovina, încercând să treacă graniţa cu Ungaria având asupra lui milioane de euro, pe Emil Boc intrând în pământ de ruşine, susţinând însă că el de fapt studiază natura solului pe unde va trece metroul.
Pe Florin Cîţu, cu faţa lui de binedispus, ca după o cură de o lună cu iarbă de proastă calitate, pe Lucian Bode, cu faţa lui nedumerită de Sorbonel, de parcă s-ar uita pentru prima oară la tabla înmulţirii, sau pe blândul Nicolae Ciucă, ale cărui singure cuvinte de când este premier sunt: „Să trăiți, domnu’ preşedinte!”…
Mă întreb: când au fost dobitoci cei din „echipa câştigătoare”? Când l-au uns pe Cîţu şef la partid, sau acum, când îl dau jos? Ori poate starea asta a domniilor lor este permanentă?
Nu e de mirare că tot mai inexistentul Partid Liberal se duce după ţărănişti, din moment ce e populat de inşi care n-au nici în clin, nici în mânecă, cu doctrina liberală. Pun pariu că dacă-i întrebi cine a fost Brătianu, 90% vor răspunde că e vorba de un parc sau de un bulevard.
Mă aştept ca în curând,