Convertirea la ură

În ultimii ani, Biserica Ortodoxă Română a devenit ţinta unei tot mai articulate şi in­tense campanii de „convertire” la ură a ro­mâ­ni­lor. Sunt vizaţi, deopotrivă, clerul şi credin­cio­şii. Trei sunt căile de atac: com­pro­miterea preoţimii, decredi­bili­za­rea credincioşilor şi eli­mi­narea Ortodoxiei din spaţiul pu­blic. Scopul final este scoaterea lui Dum­nezeu din sufletele româ­ni­lor. Acelaşi ca în timpul co­mu­nismului, dar urmărit cu mijloace mai perverse.

Omul fără Dumnezeu nu mai are frână mo­rală, repere absolute, dimensiune transcendentă, o motivaţie superioară a vieţii şi, în ultimă instanţă, nici speranţă. Este, aşadar, mai uşor de corupt, de controlat, de înfrânt. Prin urmare, răz­boiul declanşat împotriva Bisericii are con­secinţe grave, atât pentru noi, cei de azi, cât mai ales pentru generaţiile de mâine. Dacă duşmanii Bisericii vor învinge, societatea românească va cu­noaşte o schimbare de mentalitate radicală, care îi va pune în pericol existenţa viitoare. În mod normal, într-o ţară cu peste 80% dintre cetăţeni declaraţi ortodocşi, n-ar fi un motiv de îngrijorare. Numai că viaţa social-politică de la noi s-a mutat din realitate în platourile de tele­viziune. Acolo se scrie agenda publică, acolo se duc marile bătălii, se dau sentinţe, se nasc şi mor „adevăruri”. Iar românul „majo­ri­tar” se lasă influenţat în cel mai înalt grad de pos­turile de televiziune. Pentru că televiziunile sunt cel mai facil mijloc de „informare” şi, toto­dată, cel mai accesibil furnizor de divertisment. Presa, în general, şi televiziunile, în special, s-au raliat campaniei anti-BOR. Aşa încât, cine nu îşi ia in­formaţiile şi din alte medii este in­to­xicat încet, dar sigur. Prea mulţi jurnalişti par a avea drept comandament unic găsirea şi rela­ta­rea cazurilor, totuşi rare, de preoţi prinşi în gre­şeală, şi a scandalurilor, inevitabile într-o comu­nitate uriaşă, de 20 de milioane de suflete. De­ra­pajele morale izolate ale unor clerici sunt pre­zentate drept regulă în BOR, pentru a pune la zid toată preoţimea ortodoxă. Pentru batjocura şi intimidarea credincioşilor, ne sunt arătate numai întâmplări nefericite, dar iarăşi răzleţe, cu grupuri de creştini care uită buna cuviinţă în favoarea lăcomiei sau a orgoliului, cu prilejul unor sfinte slujbe sau pelerinaje. Pentru înlătu­ra­rea Ortodoxiei din agora şi, prin aceasta, pentru diminuarea influenţei sale în societate, se ac­ţio­nează pe mai multe direcţii. Am avut o luptă pen­tru icoanele din şcoli. O asociaţie secular-umanistă, deci a unor credincioşi ai ne­cre­dinţei, a cerut, inclusiv în instanţă, elimi­narea icoa­ne­lor din şcoli, pe motiv de discri­minare. Vezi, Doamne, cei care nu erau creştini (câteva pro­cente din totalul cetăţenilor români) ar fi fost de­ranjaţi de prezenţa acestor simboluri reli­gioase în sălile de curs. A pierdut pe linie până la CEDO.

Avem încă un conflict în desfăşurare, cu mi­za pe eliminarea religiei din programa şcolară. Dar există şi mijloace mai perfide de margina­li­zare a Ortodoxiei: introducerea unor programe „alternative” în şcoală, în care elevii sunt, pur şi simplu, pervertiţi, prin propagandă homo­sexuală sau prin alte „învăţături” smintitoare. În ultima vreme, calul de bătaie sunt banii Bise­ricii. Biserica ba primeşte prea mulţi bani de la bugetul de stat, ba nu deţine acte acoperitoare pen­tru daniile credincioşilor, ba nu cheltuie des­tul pe opere filantropice. Acu­zaţiile cad, rând pe rând, la o analiză atentă, dar impresia gene­rală se adânceşte: Biserica este duşmanul nu­mărul unu. Şi de aici începe prăbu­şirea noastră, a tuturor.

 (Formula As nr. 1066, 18-25 Apr. 2013)

Preluat: https://claudiutarziu.ro/convertirea-la-ura/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: