Deschidem la ActiveNews o serie de dialoguri cu Profesorul Ilie Bădescu, membru corespondent al Academiei Române și director al Institutului de Sociologie al Academiei Române, despre postulatul național, cu scopul de a strălumina factorii de decizie români înainte de dezintegrarea totală a statului și poporului român. Profesorul atrage atenția că „presa sistemului a dezvoltat un curent ponegritor, care batjocorește identitățile (de părinte, familial în genere, de neam, aparteneța la românitate fiind cea mai ironizată. Identitatea românească este ponegrită ca niciodată în istoria acestui popor). Ba s-a ajuns la situația stranie ca un rector universitar să declare că asumarea postulatului național al identității de neam ar fi dovada operațiilor conspirative ale Moscovei ca să slăbească alianța strategică a Românei. Ce penibil! Semnul încurajator vine dinspre rolul gândirii strategice americane prin vocea actualului președinte american, Donald Trump, care atrage atenția că viitorul nu este al globaliștilor ci al patrioților. Altfel spus, o lume fără patrioți este o lume fără viitor. Acest lucru ar trebui să-l înțeleagă guvernanții României ca să se reducă actele de încălcare a postulatului national în politicile guvernelor românești”.
„Respectarea minimului spiritual al unui neam este o regulă morală”
Victor Roncea: Cum arată starea societății, a lumii, în fond, în vederile autorului sistemului de noologie și de sociologie noologică. În subtitlul cărții dedicate prezentării noologiei este explicitat acest unghi de abordare centrată pe cunoașterea „sistemului ordinii spirituale a lumii”. Care este azi starea acestei ordini?
Ilie Bădescu: Lumea la momentul acesta se află sub multiple amenințări. Între toate, cea mai grozavă este amenințarea indusă de negarea postulatului național. Niciodată, în istorie, acest postulat n-a fost relativizat la o asemenea scară ca în vremea noastră. Ce înseamnă acest postulat și de ce consider că negarea lui reprezintă o gravă amenințare pentru ordinea lumii noastre? Postulatul prin care atribuim fiecărui popor o subiectivitate, o lume spirituală interioară, adeverită în enunțul identitar: „sunt român”, ori „sunt rus”, ori „sunt francez” etc., reprezintă ceea ce s-ar cuveni să denumim (pe urmele lui Eugeniu Speranția) postulat național. Orice ins poate să facă un asemenea enunț în dreptul său și faptul că toți cred (inclusiv el însuși), fără demonstrație, în veracitatea lui și în intangibilitatea lui este esența postulatului național. El este indemonstrabil, este imediat, este universal și este minimal. Cel ce-a dat formula cea mai nimerită a postulatului național a fost Eminescu atunci când a spus: „Suntem români și punctum!” Și a precizat: „Nu e permis nimănui a fi stăpân în casă noastră, decât în marginile în care noi îi dăm ospeție. Dacă nația românească ar fi silită să piardă o luptă, va pierde-o, dar nimeni, fie acela oricine, să n’aibă dreptul a zice c’am suferit cu supunere orice măsură i-a trecut prin minte să ne impună”. Și mai departe: „nu există niciodată vro plata pentru o palmă măcar din pământul patriei. Aceste sunt lucruri sfinte, cari se pierd sau se câștigă prin împrejurări istorice, dar nici se vînd, nici se cumpără, nici se schimbă”. Am preluat aici pentru dialogul nostru un citat din Cuvântul rostit de Eminescu cu ocazia primului Congres al Studenților Români de la Putna,