Distribuie acest articol!
27 august 1991. Moldova de Est făcea un pas important spre Reunificarea cu Țara Mamă România, declarându-și independența față de URSS, după tiparul din 1917-1918.
Ar fi urmat o hotărâre a Parlamentelor de la Chișinău și București privind Reunificarea și gata. Aveam același drapel, același imn, aceeași limbă – prin Declarația de Independență. Contextul politic extern ne era din nou favorabil, Rusia era în degringoladă (la fel ca la 1917), iar Occidentul privea cu pasivitate, iar într-o anumită parte a sa chiar cu oarecare simpatie o eventuală reunificare românească, după refacerea Germaniei.
Puteam urma din nou politica faptului împlinit. Însă președinții rusofili Ion Iliescu și Mircea Snegur au ratat un moment istoric, frizând trădarea națională prin afilierea la o cauză străină de acest popor.
După 30 de ani, alți doi președinți de la București și Chișinău elogiază sec independența Republicii Moldova, fără rostească un cuvânt despre Unire.
Pentru AUR, pentru românii din țară și pentru românii basarabeni, Unirea este un ideal național de îndeplinit.
Distribuie acest articol!