Fac unii caz că protestele contra guvernului au băgat dihonia în familii și între prieteni. Alții arată că nu merită să ne certăm între noi ”pentru niște politicieni”. Însă, chestiunea e pusă greșit. S-or manifesta destui și numai din partizant orb, dar eu unul trag nădejde că majoritatea înțelegem cauzele profunde ale disputei. În fapt, avem un conflict între două perspective asupra lumii și a vieții. Și e normal să ne afirmăm și apărăm fiecare ideile, căci ele spun despre cum vrem să trăim. Nu-i tot una să fii sclav sau om liber. Nu e egal dacă optăm pentru corupție (fie ea și numai morală, nu neapărat materială, deși una o atrage și pe cealaltă) sau pentru onestitate. Nu e indiferent dacă alegem să ne ducem viața potrivit propriilor noastre concepții și credințe sau, din conformism laș, în răspărul lor. Așa încît despărțirea apelor e naturală. Important este să ne putem respecta opiniile unii altora, să nu ne îngrădim libertățile și, de pe urma dezbaterii, să luăm cele mai bune decizii pentru toți. Confruntarea ideatică să nu se transforme în război civil. Or aici bunul simț are rol de moderator. Cînd e majoritar. Oricum, politicienii poartă răspunderea atît pentru felul în care se manifestă public părțile, cît și pentru găsirea soluțiilor rezonabile.
Bref, nu discuția trebuie să ne sperie, ci concluzia ei. Dacă va fi una corectă, supărările conjuncturale se vor risipi.
Preluat: https://claudiutarziu.ro/lupta-pentru-viata-nu-pentru-partid/