11 ani de la protestele din 7 aprilie de la Chișinău

La 7 aprilie 2009, mii de tineri au ieșit în centrul orașului Chișinău pentru a cere o viață mai bună, fără comunişti. În scurt timp, protestele pașnice au devenit violente și o ploaie cu pietre a distrus clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei. Chiar dacă, în zilele următoare, au avut loc sute de reţineri și a fost ucis, cel puțin, un om, societatea n-a aflat nici până astăzi cine şi cu ce scop a organizat evenimentele respective.

Retrospectiva evenimentelor din 7 aprilie 2009

Această istorie a început după alegerile din 5 aprilie 2009, în urma cărora a învins a treia oară, consecutiv, Partidul Comuniștilor, care acumulase 60 de mandate în Parlamentul de la Chișinău. Câte 15 mandate au revenit Partidului Liberal și Partidului Liberal Democrat, iar Alianța „Moldova Noastră” avea 11 deputați. După anunțarea rezultatelor preliminare, în după-amiaza zilei de luni, 6 aprilie, pe internet a început să circule următorul mesaj: „6 aprilie – Zi de doliu național. Dacă nu ai votat pentru PCRM – ia o lumânare şi ieşi în stradă!!! Ne vedem la ora 18.00, la Ştefan cel Mare!”. În seara aceleiași zile, mii de persoane au protestat pașnic în PMAN, în semn de protest faţă de rezultatele scrutinului, invocând fraude electorale şi cerând alegeri noi. Mulțimea scanda următoarele lozinci: „Jos comuniştii” „Mai bine mort, decât comunist”, „Nu fraudării alegerilor”, „Jos clanul comunist” etc.

La 7 aprilie 2009, a expirat mandatul de președinte al lui Vladimir Voronin, iar pe internet a devenit viral un nou îndemn: „Tinerii declară ziua de 7 aprilie – zi de doliu naţional în R. Moldova. Dacă nu ai votat pentru PCRM – ia o lumânare şi ieşi în stradă, ora 10.00, la Ştefan cel Mare”.

În dimineața aceleiași zile, Procuratura Generală de la Chișinău a emis un comunicat de presă prin care a calificat drept ilegale acţiunile organizatorilor şi participanților la întrunirea din 6 aprilie 2009 sub genericul „Zi de doliu” și a anunțat pornirea urmăririi penale pe faptul organizării şi participării active la dezordini în masă.

În ciuda acestui fapt, la ora 11.00, în PMAN s-au adunat peste 8000 de manifestanți, care scandau: „Alegeri repetate” și „Jos comunismul”, iar la ora 12.00, mulţimea a pornit spre edificiile Preşedinţiei şi Parlamentului de la Chișinău, continuând să scandeze lozinci anticomuniste.

O parte dintre protestatari au urcat pe pragul Preşedinţiei. Poliţiştii au format un cordon de apărare, care, la un moment dat, a fost supus atacurilor din partea unor provocatori. Astfel, o autospecială a pompierilor a început să stropească mulțimea cu apă, dar s-a retras, în scurt timp, din cauza atacurilor cu pietre şi ouă. Între timp, primele pietre aruncate de manifestanți, au ajuns în ferestre și geamurile instituțiilor au cedat. În numai câteva ore, protestele au scăpat de sub control, mulțimea atacând forțele de ordine, incendiind şi devastând sediile Parlamentului şi Președinției de la Chișinău.

În timp ce, în centrul Chișinăului, protestatarii luau cu asalt cele două clădiri, televiziunea publică demonstra un film artistic, iar radioul public difuza muzică. Spre seară, Spitalul de Urgenţă a devenit neîncăpător pentru protestatarii și polițiștii însângerați.

Văzând cum decurg lucrurile, liderii opoziției au chemat mulțimea la proteste pașnice, declarând că vor cere CEC-ului anularea alegerilor. Tot atunci reprezentanţii partidelor parlamentare s-au întrunit pentru negocieri. Spre seară, manifestația s-a transformat într-un haos, iar clădirea Parlamentului a luat foc. Voronin a calificat protestele drept o tentativă de lovitură de stat, acuzându-i de organizarea acesteia pe liderii PLD, PL şi AMN. „Organizatorii acestui puci şi-au format un scut viu din studenţi, liceeni şi elevi, pe care i-au instigat să vină în piaţă”, a declarat președintele Voronin la postul public de televiziune.

La miezul nopții, poliţiştii au intervenit în forţă împotriva manifestanţilor. Astfel, circa 200 de persoane au fost escortate în comisariatele de poliţie pentru cercetări în cauze penale, intentate imediat pe acte de tâlhărie, jaf, huliganism şi alte infracţiuni. În acea noapte, zeci de tineri au fost maltratați în PMAN şi în comisariate. Valeriu Boboc, un tânăr protestatar, a murit în urma loviturilor chiar în centrul Chișinăului. Presa a scris și despre alți tineri decedaţi, Ion Ţâbuleac şi Eugen Ţapu, însă acest lucru nu a fost confirmat de către anchetatori.

La 10 aprilie, după ce spiritele s-au calmat puțin, Voronin a solicitat Curții Constituționale renumărarea voturilor, dar rezultatul a fost același. Prin urmare, după ce, în vara anului 2009, opoziția parlamentară, formată din 41 de deputați, a boicotat alegerea șefului statului, Voronin a anunțat alegeri legislative anticipate pentru 29 iulie 2009. În urma acestui scrutin, în Parlamentul de la Chișinău au reușit să acceadă: PCRM cu 48 mandate, PLDM cu 18 mandate, PL cu 15 mandate, PDM cu 13 mandate şi AMN cu șapte locuri.

Astfel, la 8 august 2009, patru dintre cele cinci formaţiuni (în afară de PCRM) au constituit Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), iar comuniştii au trecut în opoziţie după opt ani de guvernare.

Mărturii: „Polițistul care m-a maltratat a spus să-i plătim bani pentru că m-ar fi salvat”

Unul dintre tinerii maltratați de poliție în timpul evenimentelor din șapte aprilie 2009 este Victor Bulgar. Anul trecut, la zece ani de la cele întâmplate, băiatul anunța că nu mai speră să i se facă dreptate.

În februarie eu revenisem din România, după ce am lucrat acolo un an și trei luni. Am văzut că în România și în Europa este mult mai bine. Mă gândeam și că în Moldova s-ar putea să urnim lucrurile din loc. Pe data de 5 aprilie au fost alegerile, rezultatele după cum simțeam majoritatea dintre noi, în special tinerii, au fost falsificate. Pe 6 aprilie am ieșit să protestăm pașnic în fața Președinției: nu am fost auziți, nu a ieșit nici un lider politic. Ceea ce am înțeles atunci a fost că puterii nu-i pasă, că a făcut tot posibilul să falsifice rezultatele, pentru a rămâne sus. Eu cu fratele meu am ieșit pe 7 aprilie, pe la ora 10:00, în fața Președinției. S-a adunat multă lume(…)Am început să discutăm între noi: erau mulți studenți din diasporă, care veniseră acasă nemulțumiți de rezultatele alegerilor. Așteptam ca cineva din liderii comuniștilor să iasă, să discute cu noi și să ajungem la anticipate, dar totul a degenerat.

Era extrem de clar în două ore că și acțiunile poliției erau îndreptate să provoace mulțimea. Erau băieți infiltrați, iar foarte mulți protestatari s-au apucat de pietre să arunce, pentru că erau provocați”, a povestit tânărul.

Sursa și a mai amintit că după ce a fost bătut în spatele clădirii Guvernului de la Chișinău, a venit o mașină care l-a dus spre secția de poliție Buiucani. „Pe drum, șoferul m-a impus să zic când ajungem la destinație că am aruncat cu pietre în clădirea Președinției. Aveau nevoie de țapi ispășitori. Când m-a întrebat câte pietre am aruncat în clădirile Parlamentului și Președinției, am zis niciuna și mi-a dat un pumn în față. Atunci am spus că am aruncat o piatră și el mi-a dat o palmă zdravănă. După asta am spus „Două pietre”. Și el mi-a zis:„ Bine, când ajungem la destinație știi ce să spui”, a menționat tânărul într-un interviu pentru Radio Chișinău.

Victor Bulgar a mai spus că pe la ora 23 a ajuns la comisariatul de la Buiucani și m-au lăsat să plec dimineața. „Nu avea să mi se permită să plec, dar a venit mama și insistat pe sub ferestre. Acolo erau mai mulți părinți, care strigau și cereau să-și vadă copiii. La un moment dat, polițistul în biroul căruia mă aflam, a fost de acord să ies. M-a preîntâmpinat că nu pot să spun nicio vorbă că am fost bătut. Mi s-au pus condiții: să mă duc în centru, să fac poze dacă o să văd persoane suspecte, mi s-a reținut buletinul. Când mama s-a dus să-mi ia buletinul, polițistul care m-a maltratat și în biroul căruia am fost batjocorit câteva ore, a spus să-i plătim bani pentru că el m-ar fi salvat”, a subliniat tânărul.

Anul trecut, victima a mai declarat că deși dosarul său se află și acum pe rol la Procuratura de la Chișinău, nu mai am nicio speranță că i se va face dreptate. „Vreau să ajung la CEDO, pentru că este ultima instanță în care am încredere și vreau să se facă dreptate, în sensul că vreau să știu că Moldova a pierdut. Pentru că fiecare procuror nu-mi spunea care sunt drepturile mele, dar încerca să mă convingă că nu am ce face, că situația nu este atât de gravă, ar fi bine să uit, că oricum nu o să demonstrez nimic și decât să-mi poarte cineva pică sau să am probleme în viitor, mai bine să o las într-o parte”, a conchis sursa.

El a mai precizat că lucrurile au fost foarte grave, pentru că atunci câteva sute de băieți au fost arestați pe nedrept și el am fost bătut bestial. „Am avut și o intervenție chirurgicală, puteam să mor din cauza complicațiilor. Chirurgul mi-a spus că dacă mai stăteam câteva săptămâni acasă era posibil să nu mă fi putut ajuta”.

Preluat: https://infoprut.ro/60698-11-ani-de-la-protestele-din-7-aprilie-de-la-chisinau.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: