Domnul Mihai Floarea, distins profesor de Limba și Literatura Română, redactor al revistei LimbaRomâna.org, co-autor al volumului „Iorgovan – mit, legendă, baladă”
(București, Editura „Cuget, Simțire și Credință”, 1995), autor al vol.
„Perspective critice” (București, Editura Papirus Media, 2005) și „Mic
dicționar de terminologie literară și lingvistică” (idem), este unul dintre cititorii fideli ai ActiveNews care ne trimite, regulat, și opiniile sale pe diferite teme ale zilei. Din păcate, opinia sa de azi reflectă o problemă care a început să preocupe din ce în ce mai mulți credincioși. O prezentăm fără alte comentarii, deocamdată. Notăm doar că alte biserici ortodoxe au în funcția de purtător de cuvânt persoane cu mai mare responsabilitate în cadrul bisericii, chiar episcopi.
– Un
fel de scrisoare deschisă –
Citind
astăzi niște declarații ale d-lui V. Bănescu [1],
am rămas cîteva momente fără cuvinte.
Sfatul
soției a fost: „Nu-l lua în seamă! Este prima zi de Paști!…”
Avea dreptate, așa că am lăsat alcătuirea unei riposte pe mai
tîrziu…
Făcîndu-mi
timp în a doua zi a Sfintelor Paști, mi-am reluat demersul. M-am
întors mai întîi la titlul articolului, am verificat profilul
intelectual al omului purtînd acest nume, căci poate nu înțelesesem
bine despre cine era vorba – nu, nu era nicio eroare: domnul cu
pricina are calitatea de „purtător de cuvînt al Bisericii
Ortodoxe Române”! Or, eu m-am născut în România, am fost
botezat ortodox, merg la biserică în duminici și sărbători, am
părinte duhovnic, mă lupt cu păcatele, scriu pe măsura modestelor
mele înzestrări, acord ajutor de specialitate cui mi-l solicită
etc. Deci socot pînă una, alta că mă pot considera ca aparținînd
Bisericii Ortodoxe Române. Pînă să-l rog pe dl V. B. să-mi
valideze acest statut, constat că intelectualmente doar un punct
comun mai există între modul meu de gîndire și acela al d-lui
numit: necesitatea informării. Ei bine, eu unul mă declar informat
în privința plandemoniei covidice izvorîte din tenebrele
comunismului asiatic. Mi-am afirmat deja public poziția și nu cred
că mai este cazul să mă repet. Este însă cazul să reiterez că
nu sînt de acord cu manipularea prin limbaj la care au recurs
oficialitățile în campania de vaccinare: nu-i vorba despre vreun
vaccin, indiferent de furnizorii serului cu pricina, ci despre un TRATAMENT GENETIC EXPERIMENTAL CU ARN-MESAGER și nimic mai
mult!
Iată
părerea care am considerat că nu poate rămîne fără ripostă:„Cred că la un moment dat, văzând acești oameni sceptici,
oameni care nu se pot baza pe nimic, decât pe niște zvonuri legate
de cât rău ar putea face un vaccin, acești oameni vor înțelege
din păcate poate printr-o suferință personală, a lor sau a unor
apropiați, că vaccinul nu îți face rău și că trebuie să te
sfătuiești cu un medic în privința profilului tău medical.