Un om care a trăit acum mai bine de un mileniu în Texas a murit din cauza unei forme severe de constipație, iar în ultimele luni din viață a mâncat lăcuste, arată cele mai noi cercetări pe o mumie descoperită în 1937. Resturile umane s-au păstrat datorită climatului arid și cercetările făcute prin metode moderne arată că în ultimele săptămâni de viață omul a suferit îngrozitor.
Omul a trăit în zona Lower Pecos Canyonlands din Texas acum cel mult 14 secole și a suferit de megacolon – o dilatare pronunțată a intestinului gros. A murit din cauza unei forme severe de constipație și a suferit de boala Chagas, cauzată de un parazit numit Trypanosoma cruzi care i-a blocat sistemul gastrointestinal.
Blocajul a dus la o inflamație a colonului de șase ori față de normal și omul nu a mai putut digera aproape deloc mâncare, devenind subnutrit. Cele mai noi analize ale mumiei arată că în ultimele 2-3 luni familia sau membrii comunități l-au hrănit pe acest om cu lăcuste cărora le scoteau piciorușele pentru a fi mai ușor de digerat.
Se presupune că erau printre puținele ”alimente” pe care acest om le mai putea mânca, o ipoteză credibilă fiind că în ultimele zile de viață omul a avut dureri atroce și abia se mai putea mișca.
Un bărbat pe nume Guy Skiles a găsit rămășițele – care au fost conservate în mod natural și mumificate de condițiile aride – în 1937 într-un adăpost de piatră lângă confluența râurilor Rio Grande și Pecos din sudul Texasului. A fost păstrat într-un mic muzeu privat până în 1968, când a fost împrumutat Institutului Culturilor Texane. Primele analize științifice detaliate au fost făcute asupra mumiei în anii 70 și 80; iar în 1986, o echipă de oameni de știință a descris mumia într-un articol publicat în revista Plains Anthropologist.