Steven W. Mosher este președintele Institutului de Cercetare a Populației care se opune eugeniei și autorul volumului „Bully of Asia: Why China’s Dream is the New Threat to World Order”. Fost membru al Fundației Naționale pentru Știință, Mosher a studiat biologie umană la Universitatea Stanford sub îndrumarea renumitului genetician Luigi Cavalli-Sforza. Deține titluri academice înalte în Oceanografie biologică, Studii est-asiatice și Antropologie culturală. Unul dintre cei mai proeminenți observatori ai Chinei, acesta a fost selectat în 1979 să fie primul sociolog american care să desfășoare cercetare în teren în China. Redăm mai jos o selecție de idei din articolul său, publicat pe LifeSiteNews.
La sfârșitul lunii ianuarie a anului trecut, pe când coronavirusul care ne-a schimbat viețile pentru totdeauna începea să se răspândească în lume, s-au ridicat primele întrebări legate de originile sale. Era natural sau creat de om?
Oamenii de știință comuniști din China și aliații lor de la Organizația Mondială a Sănătății au insistat pe ideea că virusul provenea de la un mamifer exotic – un liliac, poate, sau un pangolin – care, din anumite motive, se vindea într-o piață de pește și fructe de mare din Wuhan. Când virusologii „de frunte” din America, Dr. Anthony Fauci și alții, au sprijinit ideea că infecțiile Covid își aveau originea într-un animal consumat ca aliment, chestiunea s-a considerat a fi „caz închis”.
De atunci, presa americană a tot continuat să vândă acea poveste. În ianuarie 2020, Radioul Public Național informa deja: „O piață umedă din Wuhan este considerată sursa probabilă a actualei izbucniri de coronavirus care împânzește acum planeta.” National Geographic s-a grăbit să se alăture acestui discurs, spunând: „Piețele umede au lansat coronavirusul.”
Nimeni nu fusese, de fapt, în teren în Wuhan – guvernul chinez nu a lăsat străinii să se apropie de oraș în anul ce a urmat – dar cumva toți știau exact care era sursa virusului.
Câteva persoane nu au fost de acord. Printre ei s-a numărat și Dr. Francis Boyle, un expert în războiul biologic. El a sugerat: „Coronavirusul cu care avem de-a face aici este o armă biologică ofensivă”. Vorbind despre Institutul de Virusologie din Wuhan, care este la epicentrul epidemiei, el a adăugat că au existat „raportări anterioare de probleme cu acel laborator și cu diverse scurgeri din el.”
Dr. Yan Li-Meng, care a fugit din China în aprilie anul trecut, subscrie. Ea numește virusul o „armă biologică nerestricționată”, spunând că un coronavirus de la lilieci a fost izolat de Armata Populară de Eliberare și a fost apoi modificat prin „câștig de funcție”, pentru a-l face mai contagios și mai mortal.
Pentru ca doctorii Boyle și Yan să aibă dreptate, China ar trebui să aibă atât „intenția”, cât și „capabilitatea” de a dezvolta o astfel de armă biologică. Dar le are cu adevărat?
Nu este un secret că regimul comunist chinez,