Al IV-lea val al pandemiei – al tulpinei Delta şi al nevaccinaţilor – face prăpăd. Dacă până la începutul toamnei spitalele din Oradea primeau şi pacienţi din alte judeţe, acum abia au paturi pentru bihoreni. De altfel, cinci au fost transferaţi din Beiuş în Ungaria vecină pentru că aici nu mai erau locuri.
La o jumătate de an după prima incursiune în Spitalul Municipal, la Terapie Intensivă, BIHOREANUL a făcut o nouă vizită atât la ATI, cât şi în secţii „obişnuite”, convertite pentru pacienţi Covid. Peste tot, oamenii suferă din cauza virusului despre care mulţi credeau că „nu există”, iar acum simt cât rău le poate face…
„Treaba politicienilor”
Nimic nu mai e ca înainte. Nimeni nu-şi mai arată recunoştinţa faţă de „eroii din prima linie” cu mesaje patetice, gen „Totul va fi bine” ori „Mulţumim, doamna doctor”. Nimeni nu le mai trimite cafea, apă, flori. Nici medicii şi asistenţii înşişi nu mai sunt capabili de entuziasme. S-au resemnat: victoria asupra pandemiei nu depinde de ei şi, oricum, Covidul a devenit statistică.
Miercurea trecută, înainte să intre în „şut”, doi doctori făceau schimb de noutăţi în faţa Spitalului Municipal, conversaţia, la care a asistat şi BIHOREANUL, fiind lămuritoare pentru starea de spirit generală. „Azi noapte la 1 încă îmi suna telefonul. Cineva, care n-a vrut vaccinul gratuit, are plămânii varză. Un aparţinător m-a întrebat cum s-ar putea rezolva un transplant dacă va fi nevoie. Zicea că dă oricât. Altul s-a interesat de anticorpii monoclonali, made in Italy, ultima fiţă. S-a scris că italienii ne-au donat şi voia şi el, deşi trecuse de faza în care terapia putea avea efect”, povestea un internist. „Pentru prima oară, de ieri avem pe ATI un copil de 14 ani.