Sticla lichidă elucidează o veche problemă științifică a tranziției sticlei. O echipă interdisciplinară de la Universitatea Konstanz a descoperit această nouă stare a materiei, cu elemente structurale necunoscute anterior.
În timp ce sticla este un material pe care-l întâlnim zilnic, ea reprezintă și o mare enigmă științifică. Contrar așteptărilor, adevărata natură a sticlei rămâne ceva misterios, asupra căreia continuă cercetările privind proprietățile ei chimice și fizice. În chimie și în fizică, termenul „sticlă” este un concept variabil: poate fi substanța pe care o cunoaștem ca sticlă pentru geamuri, dar se poate referi și la o gamă de materiale cu proprietăți care pot fi descrise prin referire la comportamentul lor ca al sticlei – de exemplu metale, plastice, proteine și chiar celule biologice.
Sticla poate fi orice în afară de un solid convențional, deși dă această impresie. Când un material face tranziția de la faza lichidă la cea solidă, moleculele se aliniază tipic într-un model de cristal. La sticlă, aceasta nu se întâmplă. În loc, moleculele îngheață efectiv pe loc până să survină cristalizarea. Această stare ciudată și dezordonată este caracteristică sticlei în sisteme diferite și oamenii de știință încă încearcă să înțeleagă exact cum se formează această stare metastabilă.
Cercetările coordonate de profesorii Andreas Zumbuch (Departamentul de Chimie) și Matthias Fuchs (Departamentul de Fizică) de la Universitatea din Konstanz au adăugat un nou nivel de complexitate acestei enigme. Utilizând un model de sistem cu suspensii speciale de coloizi elipsoidali, cercetătorii au descoperit o nouă stare a materiei, sticla lichidă, în care particulele individuale sunt capabile să se miște, dar nu să se și rotească – comportament complex care n-a mai fost observat anterior. Rezultatele au fost publicate în revista „Proceedings of the National Academy of Sciences”.
Suspensiile coloidale sunt amestecuri de fluide care conțin particule solide cu mărimi de un micrometru sau mai mult,