„Eh, las’ că şi lor le place”, „Uite curvele, cum au ieşit la muncă!”. Asta pare să le reproşeze societatea, fie şi numai prin privirile aţintite asupra lor când stau pe marginea drumurilor. Vândute de la un traficant la altul, trăindu-şi viaţa în bordeluri şi prin camere de hoteluri ori păcălite de propriii iubiţi şi soţi prin metoda loverboy, victimele traficului de persoane sunt greu de înţeles de cei din jur.
Pentru a veni în ajutorul lor, Centrul Creştin Betania le oferă sprijin, consiliere psihologică şi cursuri vocaţionale. Aşa a aflat BIHOREANUL povestea Anabelei, o femeie ale cărei visuri au fost zdruncinate de propriul iubit, care a forţat-o încă de la 16 ani să „muncească” pe Calea Borşului, locul unde timp de un deceniu a îndurat agresiuni, batjocură şi umilinţă şi de unde a scăpat doar cu ajutorul unui client care… s-a îndrăgostit de ea.
Statistici incomplete
Dintre ţările UE, România este principala sursă de carne vie exportată pentru plăceri. Autorităţile fac anual rapoarte cu numărul, vârsta şi metodele de racolare a victimelor. Cel mai recent studiu al Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane arată că în 2020 au ajuns să fie exploatate 463 femei (dintre care 206 minore), dar şi 133 de bărbaţi (49 minori). Majoritatea, 272, au renunţat la şcoală în gimnaziu şi provin din estul şi sudul ţării. În top, pe locul 8, se află însă şi Bihorul, cu 23 de victime.
Statisticile au, totuşi, lipsuri uriaşe. „Sunt identificate ca victime ale traficului de persoane doar cele care depun plângere sau la care se ajunge în cadrul unui proces penal. Or, 90% dintre femeile care ajung să «presteze» nu fac astfel de demersuri şi nu ajung să fie identificate”, spune Cristina Minculescu, managerul proiectului social al Centrului Creştin Betania,