Lansarea unei rachete face ca o călătorie spre Lună să fie scumpă, dificilă și periculoasă. Colin Stuart, astronom, autor și comunicator, prezintă în BBC Science Focus Magazine un alt mod în care se va putea călători dus-întors.
Ce vedeți atunci când vă uitați la Lună? Frumusețe? Cratere? Unii oameni văd dolari. Uneori, satelitul nostru natural este numit „al optulea continent al Pământului”, pentru că este doldora de resurse greu de trecut cu vederea. O formă rară de heliu, heliu-3, ar putea fi folosită în centrale energetice de fuziune pe Pământ. Elemente rare, ca neodimul, ar putea fi extrase și trimise acasă ca să fie utilizate în telefoane inteligente și alte dispozitive.
Dar cum se poate ajunge acolo fără a risipi tot profitul pe rachete? Conform unui studiu publicat în 2019, răspunsul ar putea fi un ascensor lunar. Un cablu ancorat de suprafața lunară s-ar întinde pe aproape 400.000 km până acasă. Nu poate fi legat direct pe Pământ, din cauza mișcărilor relative ale celor două corpuri, așa că s-ar termina sus, pe orbita terestră.
Astfel ar fi plasat deasupra deșeurilor noastre spațiale, o problemă în creștere cu lansarea de noi sateliți. Navete robotice acționate de Soare s-ar mișca în sus și-n jos pe cablu, acționând ca o bandă de conveior pentru transportul prețioaselor resurse.
Poate că pare un proiect din altă lume, dar Zephyr Penoyre și Emily Sanford – doi doctoranzi în astronomie de la Columbia University care au elaborat studiul – cred că ar putea fi făcut cu câteva miliarde de dolari.
Pentru comparație, Jeff Bezos lichidează în fiecare an cam un miliard de dolari din acțiunile sale la Amazon ca să-și finanțeze compania de turism spațial Blue Origin. Programul Artemis de la NASA, care va trimite pe Lună mai târziu în acest deceniu prima femeie astronaut și primul astronaut de culoare,