Multă vreme m-am abținut să fac aprecieri cu privire la evoluția pandemiei de Covid, cum era și firesc dealtfel, nefiind în branșă am încercat să respect ordinea de drept și starea de fapt creată de întâi stătătorii nației.
De ce scriu aceste rânduri? Pentru că tăcerea te face părtaș la nelegiurire și propriile trăiri sunt cele mai tari probe care te îndeamnă la rațional și în final la acțiune.
În urmă cu ceva vreme, mai exact vre-o trei luni, fiind plecat în delegație câteva zile, primesc telefonul pe care nu și-l doreste nimeni în această perioadă: doi membri ai familiei infectați cu temutul virus, duși la spital, izolați în așteptarea rezultatului care a și confirmat de altfel temerea: pozitiv.
Ca orice om de bună credință chiar dacă am fost sunat abia peste o săptămână de cei care făceau anchetele, împreună cu alți 4 membri ai familiei contacți direcți și doi colegi de serviciu, abandon total și izolare la domiciliu. Din fericire a fost o formă ușoară, după două zile de spital. înapoi acasă și izolare două săptămâni , căci așa scrie la carte.
Au trecut trei luni și a început isteria cu vaccinul, guvern nou cu năravuri vechi, aceeași mascaradă continuă pe televiziuni . Viața noastră este dată total peste cap; copiii au uitat cum arată școala și profesorii lor, nu ne putem întâlni, nu putem sărbători, nu putem sau mai bine zis nu avem voie să facem mai nimic.
Singura noutate este ca în înțelepciunea lor conducătorii noștri ne-au împărțit în mai multe grupe peste care tronează o serie de cetățeni care au căpătat privilegiul a fi “esențiali” pentru această națiune. Pe deasupra și cele cele două incendii devastatoare: de la spitalul din Piatra Neamț și de la Institutul “Matei Balș”.
Cum ingineria ne permite să gândim, la un calcul simplu, din proprie experiență pot să afirm ca statisticaă oficială este de rahat și după cum se vede la doi infectați sunt de fapt șase; și spun asta pentru că în urmă cu câteva zile, la o clinică privată, analizele de sânge mi-au arătat că am anticorpi în sânge, în concluzie am fost infectat cândva cu temutul virus, probabil în aceeași perioadă când a fost semnalat în familie. Și ca mine sunt zeci și poate mii de cazuri, mai ales ca in ultima vreme oamenii fac orice numai în spital să nu ajungă.
Și daca statistica minte și măsurile prostești care ne duc țara de râpă sunt nefundamentate, suntem ținuți în întuneric și prostiti pe față pentru a satisface poftele clientelei mufate la robinetul cu bani meniți a stinge această isterie națională și mondială. Și se mai vede și una bună: -indiferent câte teste se fac mortalitatea atribuită pandemiei și numărul persoaneleor care au nevoie de asistență medicală de urgență este același, în timp ce oamenii mor că nu-și pot trata afecțiunile cronice în spitale.
Onoarea e o noțiune demult uitată în politica românească;