O
nouă plângere la CNCD din partea unei fundații maghiare. Sunt
”vinovat” pentru organizarea Zilei Naționale în Cimitirul
Internațional al Eroilor Valea Uzului și de ,,afinitățile față
de mișcările naționalist-xenofobe interbelice”. În acest
context, un neica nimeni, cu nărav de procesoman, chiar pierzător
fiind, îmi aduce iarăși acuzații de discriminare,
propagandă-naționalist șovină etc.
De data aceasta, argumentele
reclamantului sunt ”beton”, în sensul că el consideră că în
Cimitirul de la Valea Uzului nu sunt eroi ai Armatei Române, de aici
rezultând conform logicii lui că manifestarea și pomenirea eroilor
români în Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului este un
act ofensator si provocator la adresa etniei maghiare. Pentru a
demonstra ,,înclinația către Mișcarea Legionară”, argumentele
ar fi postarea unor fotografii cu Valeriu Gafencu și Corneliu Zelea
Codreanu, afișarea portretelor lor cu prilejul zilei de 1 Decembrie,
precum și ,,modul în care se exprimă si se îmbracă pârâtul”,
adică eu (se pare că portul național românesc este suspect în
viziunea lui), toate acestea fiind coroborate cu distribuirea unei
postări referitoare la Mircea Vulcănescu, în care-l citam pe
Florin Palas, un alt ”bandit” periculos pentru corectitudinea
politică.
Dacă tot veni vorba de corectitudine, nici în postările
mele referitoare la organizarea Zilei Naționale, și
nici la Valea Uzului, nu a apărut portretul lui Corneliu Zelea
Codreanu. Nu mă ”justific”, dar pur și simplu asta e
realitatea. În schimb, da, fotografia cu Valeriu Gafencu a fost atât
în postări, cât și la Valea Uzului, căci înainte de a ajunge la
Cimitirul Internațional al Eroilor, grupul nostru s-a oprit la
Târgu-Ocna, pentru a participa la Parastasul închinat Sfântului
Închisorilor și fraților săi de suferință și mântuire. Am
considerat, consider și acum, că toți cei care s-au jertfit pentru
credința ortodoxă și pentru neamul românesc fac parte din
comunitatea de neam și se cuvine a-i cinsti deopotrivă.
La Valea
Uzului am purtat pe parcursul manifestărilor noastre și portretele
lui Mihai Eminescu și Avram Iancu. Nu mă dezic de nicio picătură
de sânge românesc care a curs pentru demnitatea si libertatea
națională. Nu mă dezic de nicio jertfă, de niciun român trăitor
în duhul neamului. De Ziua Națională a României cinstim eroii
neamului, căci fără ei nu ar fi existat România. E simplu, dar
mai greu de înțeles pentru șefii unor organizații maghiare care,
la fel ca tribunalele bolșevice din anii 50, vor să șteargă
mărturia identității românești și să incrimineze valorile
românității.
Nu
valorile democrației sau ale toleranței îl mână pe acuzatorul
meu, ci adversitatea pe care o are față de statul national român
și față de reperele sale identitare.
Atacul la Eminescu este
grăitor în acest sens.
În schimb, apologia pe care reprezentantul
fundației acuzatoare o face criminalului de război Wass Albert,