Acum 31 de ani se aprindea scânteia a ceea ce aveam să se transforme în Revoluția din 1989. La Timișoara, în seara zilei de 16 decembrie, zeci de persoane s-au adunat în fața casei parohiale a preotului Laszlo Tokes. În scurt timp, manifestația a căpătat un avânt enorm și atunci s-a auzit pentru prima dată „Jos Ceaușescu!”. În zilele ce au urmat, Timișoara a devenit câmpul de bătălie pentru drepturile democrației.
Profesorul universitar doctor Lazăr Fulger avea 39 de ani în 1989. Era medic chirurg la Spitalul Județean.
„Exista un regulament de ordine interioară a clinicii noastre ca în cazul unor dezastre, a unor evenimente cu foarte multe victime, în principiu, toată clinica era mobilizată la spital. Și după o jumătate de oră mi-a dat un telefon și a spus toată lumea-i convocată. Am intrat deci în după-amiaza zilei de 17 în spital și practic după 21 nu am mai ieșit din spital”, își amintește prof. univ. dr. Lazăr Fulger, medic primar chirurg.
Răniții începeau să ajungă cu zecile pe targă la spital, iar operațiile aveau loc aproape fără pauză.
„Noaptea dintre 17 de duminică și luni a fost o noapte îngrozitoare în care răniții au curs așa în valuri, răniți, morți. Îmi aduc aminte că unul dintre primii pacienți era un tânăr căruia n-am să-i uit numele, Țintaru se numea, ulterior am aflat că era absolvent la Liceul de Chimie, un băiețel așa subțire, nici nu părea că e absolvent de liceu și care mă tot întreba: Domnule doctor, o să trăiesc? Și eu îl încurajam: O să trăiești. A avut niște leziuni extrem de grave, l-a prins o rafală, a avut plămânul, splina, ficatul, colonul, rinichiul stâng explodat. Operația a fost complexă”, mai spune medicul.