”– Mami, cât de cuminte trebuie să fiu ca să îmi aducă Moș Crăciun și mie un telefon? De ce Moș Crăciun i-a adus lui Alex un iPhone și mie doar o jucărie?”
Aceasta a fost discuția dificilă care s-a stârnit acum un an. Nu o reproduc cuvânt cu cuvânt, încerc doar să vă fac atenți, dragi părinți, la o chestiune crăciunească extrem de sensibilă: copiii se laudă cu ce primesc de Crăciun. Chiar și când sunt foarte micuți. Își spun unul altuia totul. Și oricât de mult ne-am strădui să îi educă să nu facă astfel de comparații, ei tot vor face. Și, deși ne dorim să păstrăm spiritul Crăciunului cât mai magic pentru copii, să le alimentăm imaginația cu existența lui Moș Crăciun, trebuie să punem și o limită bugetului pe care acest personaj mitic îl are pentru fiecare copil. Altfel, ce va înțelege copilul a cărui familie nu își permite să îi ia o bicicletă, un joc video sau un telefon? Că Moș Crăciun discriminează și că dacă ești un copil dintr-o familie înstărită vei primi un cadou mai scump?
Moș Crăciun nu ia cadouri scumpe!
Moș Crăciun este un simbol al acestei sărbători și nu trebuie să discrimineze, cel puțin nu la un nivel atât de evident. Întrebarea Anyei mi se pare cât se poate de elocventă, care ar trebui să fie gradul de cumințenie al unui copil să ajungă Moșul să îi ia un cadou de 1000 de euro? Eu cred că trebuie ca toți părinții din lume să aibă un buget aproximativ pentru cadoul pe care Moș Crăciun îl oferă copilului lui. Iar bicicleta, telefonul, jocul video, cadourile acestea pe care părinții mai înstăriți își permit să le ofere copiilor lor, să fie oferite din partea părinților.