Marea întrebare care încă se pune în aceste zile este: mai poate fi în vreun fel oprit războiul anunțat din Ucraina? Mai ales după ce foarte multe tone de armament de toate mărimile și calitățile, precum și nenumărate trupe s-au masat, de cele două părți, la frontierele autoproclamatelor republici independente rusofone din estul Ucrainei: Republica Populară Donețk (RPD) și Republica Populară Lugansk (RPL). Și, de asemenea, în Crimeea și în apropierea ei, tot de ambele părți. Cu fiecare zi ce trece și aduce știri alarmante una după alta, speranța că războiul va fi înlocuit de diplomație și că rațiunea va înlocui demența războinică se împuținează, dispare.
Propaganda cea mai simplistă a fost pusă și ea în mișcare. În aceste zile aflăm, din surse oficiale europene și americane, că Rusia, și nu Ucraina va ataca prima. Lucru care, de altfel, ar putea să se confirme brutal foarte curând pentru că în orice moment Rusia se poate transforma din imperiu atacat în forță agresoare. Și asta după vechile legi ale războiului. Pentru că fiecare are dreptul să ia inițiativa care-l avantajează și să nu aștepte să-i cadă cerul în cap. În orice caz, presa mondială, cu specialiștii ei militari, s-a pus și ea deja în ordine de bătaie. Nu ne rămâne deocamdată decât să-i citim și pe unii, și pe ceilalți, și pe prooccidentali, și pe proruși, și să încercăm să alegem grâul (informația corectă și analiza inteligentă) de neghină (propaganda).
În Franța, unul dintre cei mai citiți și recomandați analiști este The Saker (Andrei Raevsky), trăitor în Florida, SUA. The Saker este un rus alb de a patra generație, născut în Elveția și stabilit acum mai bine de 20 de ani în SUA, împreună cu soția sa, și ea urmașă a unor ruși albi care au fugit de bolșevici. The Saker e un blogger celebru în SUA, Europa și în lumea arabă, fost analist militar pentru ONU la Geneva („Scriam în principal despre Orientul Mijlociu, dar, când s-a produs lovitura de stat din Ucraina, în 2014, am început să scriu despre evenimentele de acolo, iar blogul meu a devenit deodată și foarte repede celebru pentru că scriam în engleză, dar dintr-un punct de vedere rus” – „Interview du Saker, alias Andrei Raevsky”, groupegaullistesceaux.wordpress.com, 31.10.2017).
Christelle Néant (un pseudonim?) este o franțuzoaică din Luxemburg care și-a abandonat jobul de webmaster într-o multinațională și a devenit „comunicatoare” în cadrul DoniPress (agenția de presă separatistă a RPD). Christelle Néant transmite zilnic din republicile separatiste (donbass-insider.com). Și mai sunt și alți autori consistenți care merită urmăriți sistematic, cum e analistul militar italian Manlio Dinucci ( „L’arte della guera: annali della strategia USA/NATO (1990-2015)”, Zambon Editore, 2015), preluat de presa independentă din Europa și din America de Nord (mondialisation.ca).
O confuzie, ambiguitate nu a fost încă înlăturată: războiul cu Rusia e dorit în primul rând de Ucraina sau de SUA și partenerii săi NATO vesteuropeni?