Doctorii continuă să descopere noi căi prin care coronavirusul atacă omul. Poate afecta nu numai plămânii, dar și rinichii, inima, creierul, chiar și degetele de la picioare. Toate acestea au făcut ca specialiștii să reevalueze COVID-19 și să se gândească la noi modalități de tratament, scrie The Washington Post.
Noul coronavirus pare un maestru al deghizării. De la începutul pandemiei, au fost o mulțime de relatări despre cum funcționează. Invizibil, ne invadează corpul.
Oamenii au o relație interesantă cu virusurile. Adesea ne gândim că microbii sunt niște invadatori străini, dar de fapt unii „locuiesc” pe termen lung în corpul nostru, pe pielea noastră, în intestinele noastre și în alte organe. Multe dintre aceste microorganisme, cum ar fi bacteriofagele, ne protejează, de fapt, de alte bacterii ce ne pot face rău.
Virusurile sunt atât de combinate cu ADN-ul uman, încât 8 la sută din genele noastre provin de la vechi microorganisme.
Există însă o controversă. Sunt virusurile organisme vii? Nu se pot reproduce singure, așa că „deturnează” echipamentul nostru celular pentru a se multiplica.
O cheie. Cum intră un coronavirus în corpul uman?
Coronavirusul face asta prin intermediul „coroanei” sale, în fapt niște protuberanțe de origine proteică. Virusul se folosește de forma acestor proteine ca de o „cheie” pentru a deschide „ușa” celulelor.
Și ca orice intrus deștept, odată intrat, virusul „se deghizează”, schimbând aparența fizică a proteinei și mascând-o cu un înveliș de zaharuri (glicani) pentru a păcăli „alarma”, adică sistemul nostru imunitar.
Odată ce pătrunde în celulă, virusul poate să-și elibereze materialul genetic și se multiplică.
De unde știm că și noul coronavirus se comportă așa? Anii de experiență cu SARS, MERS și alte boli provocate de alte coronavirusuri le-au oferit cercetătorilor un punct de pornire.
SARS (Sindromul Respirator Sever Acut) este o boală provocată tot de un coronavirus, care a apărut în China la sfârșitul anului 2002. Similar cu COVID-19, SARS se manifestă ca o infecție a sistemului respirator, în special la plămâni, unde odată ajuns, microbul poate cauza moartea. SARS-CoV-2 are aproape 80 la sută din gene identice cu cele ale coronavirusului SARS, tocmai de aceea a și primit această denumire.
La 10 ani de la SARS, o altă boală respiratorie s-a răspândit în Peninsula Arabică: MERS (Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu), care s-a dovedit a fi și mai letală, dar care a putut fi învinsă după câteva luni de izolare.
Și o ușă: receptorii ACE-2
COVID-19, SARS și MERS sunt toate infecții de origine zoonotică, adică virusul își are originea în animale înainte de a ajunge la om. Când un nou coronavirus face acest salt, de la un animal la om, folosește aceleași căi de intrare pe care le-a folosit și coronavirusul SARS: proteinele numite enzima Angiotensin convertaza 2 sau ACE-2.
Aceste enzime se găsesc în celule din gâtul nostru, din nas, rinichi, plămâni, intestine. În mod normal, ele ajută la reglarea tensiunii arteriale, dar coronavirusul le transformă în poartă de intrare în corpul uman și de aceea mulți dintre pacienții care suferă de tensiune arterială sunt victime ale virusului.
Acești receptori diferă de la o persoană la alta și asta a dus la speculații că genetica poate explica de ce sunt variații așa de mari în privința simptomelor și de asemenea de ce unii oameni fac forme mai grave sau mai ușoare ale bolii.
De asemenea, un alt factor despre care se vorbește tot mai mult este cantitatea virală la care sunt expuși oamenii.
COVID-19 s-a dovedit a fi mai contagioasă decât MERS și SARS și, de asemenea, mai letală decât gripa. Cercetătorii au descoperit că SARS-CoV-2 are de 10 ori mai multă potență de a se lega de receptorii ACE-2 decât SARS. Cu cât „priza” e mai puternică, cu atât mai ușor va fi pentru virus să pătrundă în celulă, să se multiplice și apoi să se mute la următoarea gazdă.
Numai că replicarea coronavirusului nu merge întotdeauna după plan, iar erorile de codare dau naștere la mutații (care uneori sfârșesc prin a distruge virusul). Acest coronavirus nu suferă însă mutații foarte rapid, ceea ce înseamnă că orice tratament care va fi găsit va fi eficient pentru o durată mai mare de timp.
Ce știm până acum despre virus. Ce atacă
Încă nu suntem lămuriți cu o serie de aspecte legate de modul în care acționează SARS-CoV-2. Este un război microscopic cu un inamic necunoscut, dar cel puțin teritoriul nu este complet nou.
După aproape cinci luni de când acest microb a devenit cunoscut la scară planetară, este clar că se dovedește a fi mai imprevizibil decât un simplu virus respirator. Adesea atacă plămânii, dar poate lovi oriunde, de la creier până la degetele de la picioare.
Atacă inima – îi slăbește mușchii și îi tulbură ritmul cardiac. Atacă rinichii – atât de rău, că unele spitale din SUA n-au mai avut aparate de dializă. Atacă sistemul nervos – distruge mirosul și uneori gustul, iar uneori ajunge la creier. Creează cheaguri de sânge ce pot ucide și inflamează vasele de sânge.
Atacă în special bătrânii, persoanele cu sistem imunitar slăbit, persoanele care suferă și de alte boli, dar mai ales obezii. Asta se știa până de curând când s-a dovedit că și tinerii sunt vulnerabili, inclusiv copii, la care ar accelera un sindrom Kawasaki (la vasele de sânge). S-au înregistrat deja decese și în cazul lor.
De asemenea, s-a mai constatat că virusul face mai mult rău în cazul bărbaților decât al femeilor, dar sunt indicii că poate crea, de pildă, complicații în sarcină.
Efecte asupra organismului
Pacienții au simptome tot mai diverse, de la dificultăți de respirație, febră, pierderea mirosului, tuse, până la diare, vomă sau stări de confuzie. Iar alții nu au niciun fel de simptome, sunt așa-numiții asimptomatici.
Iată ce organe poate ataca virusul și ce poate provoca:
Creier: atacuri cerebrale din cauza cheagurilor de sânge, tulburări neurologice;
Ochi: ochi înroșiți, vase de sânge sparte;
Nas: pierderea mirosului (anosmie) și a gustului;
Sânge: trombi, atacuri asupra mucoasei vaselor de sânge. Cheagurile se formează pe măsură ce leucocitele luptă cu infecția. Ele interacționează cu trombocitele și le activează într-un mod ce crește probabilitatea de coagulare;
Sistemul gastrointestinal: vomă și diaree;
Plămâni: când ajunge în plămâni, virusul umple sacii alveolari cu celule și fluide ce împiedică oxigenarea. Duce la inflamații alveolare, insuficiență respiratorie, embolism pulmonar;
Inimă: aritmii și infarct din cauza cheagurilor de sânge;
Rinichi: deteriorează capacitatea de filtrare, până e necesară dializa;
Piele: „degetele Covid” – pete roșii din cauza atacului asupra vaselor de sânge;
Sistemul imunitar: determină o hiperreacție imunitară (furtuna de citokine) care face ca propriul corp să atace țesuturile sănătoase.
La început, medicii se concentrau pe tratarea plămânilor, dar acum mulți cercetători cred că ravagiile pe care le face boala vin de la două cauze care se întrepătrund.
Primul aspect ar fi distrugerile pe care virusul le provoacă vaselor de sânge, ducând la formarea de trombi și de aici la atacuri cerebrale, embolii, infarct etc. Asta se întâmplă pentru că virusul atacă direct celulele endoteliale ce căptușesc vasele de sânge.
Al doilea aspect este furtuna de citokine, răspunsul exagerat al sistemului nostru imunitar, care atacă propriile celule în încercarea de a elimina invadatorul.
În paralel cu a-i ajuta pe pacienți să respire, mulți doctori se concentrează pe tratarea reacțiilor inflamatorii pe care le poate produce virusul și pe capacitatea lui de a provoca trombi (cheaguri de sânge).
În consecință, medicii au început să folosească în tratament, alături de antivirale, și anticoagulante și imunosupresoare.
Sursa: www.digi24.ro