Jurnalistul Alexandru Căutiș a adresat o Scrisoare Deschisă ambasadorului Israelului în România în contextul discuției asupra schimbării denumirii străzii ce poartă numele Mareșalului Ion Antonescu la Constanța. O redăm în continuare.
De ce mareșalul Antonescu poate ar trebui să aibă în continuare nume de stradă la Constanța
Stimate Domnule Ambasador, am avut ocazia să vă vorbesc la un moment dat, la o întâlnire prilejuită de Hanuka. Întâlnirea nu a fost de lungă durată și nici nu era o potrivită ocazie pentru a discuta despre o crimă cum a fost scufundarea vasului Struma în 1941, în apele teritoriale ale Turciei. În contextul discuției despre numele străzii Mareșal Ion Antonescu de la Constanța găsesc însă potrivit a vă da un detaliu pe care-l știu din copilărie de la bunicul meu, Bădică Gheorghe. Bunicul a fost militar în Marina Regală a României și a luptat în război pe Distrugătorul Ferdinand. Dintre amintirile de război ale acestui fost marinar român una îl făcea să plângă de fiecare dată când o povestea nepoților, anume momentul în care ca simplu militar a avut misiunea de a însoți cu nava românească de război vasul Struma. Cum bine se știe, peste 700 de evrei au fost îmbarcați pe acel vas (deținut tot de un evreu) pentru a pleca spre destinația Palestina. Emoțiile bunicului meu erau și peste 60 de ani de la momentul îmbarcării foarte vii pentru că avea în minte imaginea acelor oameni triști, majoritatea tineri ca și el, forțați să părăsească România de teama criminalilor naziști. Pe chipurile lor se citea nu numai chinul de a-și părăsi căminul și restul familiei, ci și însetarea și foamea. Erau veniți în condiții grele, de război, tocmai de prin Moldova. În timp ce urcau încolonați pe puntea vasului Struma, unul dintre marinarii de pe cheu le-a întins pachețelul lui de mâncare și o sticlă de apă. Pachețelul a apucat să-l ia o tânără al cărei chip bunicul și peste mulți ani și-l amintea clar și de fiecare dată cu lacrimi în ochi. Tânăra aceea și-a scos de la gât o eșarfă și i-a întins-o marinarului. Totul a durat o fracțiune de secundă, dar amintirea acelui moment, iată, e vie și azi.
Nava de război Ferdinand, îmi povestea bunicul meu, a însoțit nava Struma până la ieșirea din apele teritoriale ale României, apoi a efectuat imediat alte misiuni la reîntoarcere, care s-au soldat cu distrugerea unui submarin sovietic. Peste două luni marinarii din Constanța aveau să afle că vasul Struma a fost scufundat de nemți în apropiere de Turcia. De fiecare dată când rememora acea crimă de război bunicul insista să rețin că nu românii l-au scufundat, ba dimpotrivă, că din ordinul mareșalului Antonescu nava Ferdinand avea misiunea de a proteja vasul Struma de atacurile aviației germane. Prin însăși însoțirea la mică distanță se asigura această protecție.
Domnule ambasador, îmi fac o datorie de suflet față de bunicul meu și vă transmit că Marina Regală a României,