„Pentru generația de astăzi, cât și pentru cele viitoare, generațiile copiilor mei, nepoților mei, am următoarele îndemnuri: Să iubească România și pământul ei, udat cu lacrimi și stropit, din belșug, cu sânge de generațiile trecute care ne-au lăsat o Românie frumoasă și bogată. Să cunoască Istoria și să învețe din greșelile trecutului! Să-și pună conducători care-și iubesc poporul! Să lupte pentru libertatea românului de a fi stăpân în Țara lui!”, ne spunea Gavrilă Filichi, luptătorul pentru demnitate națională de la 1987. La 33 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov din 15 Noiembrie 1987, dl. Gavrilă Filichi, fostul președinte al Asociației muncitorilor brașoveni, ne-a transmis următorul mesaj:
Curând vor cădea toate măștile!
„Se împlinesc, iată, 33 de ani, o cifră biblică, de când, la Brașov, demnitatea românilor a fost scoasă de sub semnul îndoielii.
Un regim autoritar care nu scăpa nici un prilej să spună că face totul pentru bunăstarea și fericirea poporului…
Locuitorii orașului de sub poalele Tâmpei, în frunte cu „stegarii”, au adus un clar mesaj de „mulțumire” regimului care se credea veșnic și infailibil.
Nu eram noi mari specialiști în cultură politică, dar saltul de la „vrem căldură la copii, vrem lumină, vrem banii înapoi, hoții, hoții, nu mai vrem cartelă” la „Jos Ceaușescu ! Jos comunismul!” a fost extrem de rapid!
Umilința și bătaia de joc erau maxime, ne încorsetau groaznic, era un fel de botniță invizibilă…
Răbufnirea furioasă de acum 33 de ani avea loc într-o zi de alegeri , când românii, supuși unui regim greu de suportat, erau chemați de stăpâni să le dea votul!
Ce avem noi aici, după 33 de ani de la acel moment de mare demnitate națională și la aproape 31 de ani de la Marea Vărsare de sânge românesc din Decembrie ’89 ?
Avem din nou alegeri, în democrație, nu în dictatură, mă rog,un soi de democrație originală, avem niște conducători care nu mai pot de grija sănătății și bunăstării noastre
Avem un obiect de garderobă la care nici nu visam : MASCA!
Dacă acum 33 de ani simțeam apăsarea ei, dar nu era la vedere, acum face parte din viața noastră.
Nu doresc să mai adaug prea multe , doar că noi, cei care acum 33 de ani am cutezat să ne opunem asupririi, n-am murit chiar toți!
În numele celor de vârsta mea, a celor și mai bătrâni,dar mai ales în numele nepoților și strănepoților noștri, a celor fără apărare, nu voi înceta, cât va îngădui bunul Dumnezeu, să sar la gâtul celor care, sub tot felul de pretexte , umilesc acest popor blând și răbdător!
Venim în această lume pe rând și „plecăm” pe sărite.
Chiar și unui mort îi stă urât cu mască.
Jos masca!