Eu am fost o foarte mare fană a seriilor Justice League și The Fantastic Four. Recent mi-am făcut noi prieteni pasionați de benzi desenate și care mi-au reamintit de frumusețea acestor serii. În pauzele dintre examene am revăzut câteva episoade din desenele animate și am realizat în sfârșit că acestea nu erau adresate numai copiilor.
Copiii se bucură când văd grafici frumoase și super puteri, însă, adevărata temă a acestor serii era una foarte matură, pe care atunci când eram mică o înțelegeam destul de superficial. În esență era vorba despre eternul conflict între Bine și Rău, acest lucru puteam să îl înțeleg și atunci, însă nu deprindeam subtilitățile psihologice ale personajelor, aporiile morale, conflictele de orgolii, traumele prin care personajele principale trecuseră și experiențele care i-au determinat să fie și să acționeze în modul în care o făceau. Fiecare personaj din seriile Marvel are o individualitate foarte puternică și un portret psihologic excelent conturat. Răspunsurile personajelor la mediul exterior și la circumstanțele în care sunt prinse, sunt incredibil de verosimile.
Încurajată de prietenii mei să citesc și benzile desenate pe care mi le-au împrumutat, nu am putut decât să mă reîndrăgostesc de fantastica lume Marvel, acum văzută dintr-o altă perspectivă, mult mai matură. Lumea seriilor Marvel este în esență o lume mitică și poate fi citită în grila mitologiei. Eforturile supereroilor de a învinge forța distructivă a Universului amintesc de eforturile zeilor greci antici de a-l înfrânge pe Cronos și de a instaura o lume liberă. Alți villains din Marvel amintesc de Titanii care voiau să instaureze haosul și tot așa.
Ceea ce este într-adevăr inovativ, față de vechiile mitologii, în lumea fantastică Marvel este faptul că, în marea majoritate a cazurilor, nu avem de aface cu supereroi care se nasc cu puteri divine precum zeii.