Fostul primar ştia care e punctul slab al oraşului. Universitatea. Degeaba s-a străduit el să facă administraţie ca la carte, dacă Sorbonica nu livra urbei ceea ce trebuia. Marile firme preferă să meargă în Clujul lui Boc, care, deşi e o catastrofă de primar, s-a înfruptat la greu din uriaşul succes al UBB-ului.
Ilie Bolojan a încercat diverse variante, între care şi trimiterea în Parlamentul ţării a unor universitari, chiar dacă pentru asta activul de partid a mârâit şi vociferat pe la colţuri. Dar cum să faci primăvară cu o floare sau două, când la Bucureşti nu poţi mişca mare lucru? Şi asta cu atât mai mult cu cât la cârma Ministerului Educaţiei este o şulfă dragă plagiatorilor, deci şi multor dascăli de la Sorbonica.
S-au lansat proiecte de utilare a laboratoarelor, iar mai nou Primăria Oradea va construi şi cămine pentru studenţi. Ca să vă daţi seama ce chef de dezvoltare au diriguitorii Universităţii, până şi acceptul construirii căminelor a fost dat după lungi discuţii şi scandal. Totul este în zadar, aceste măsuri de sprijinire nu fac decât să faciliteze perpetuarea la putere a celor care nu vor să mişte nimic. Cum să speri ca schimbarea să vină din interior, când un dascăl mediocru ia peste 10.000 de lei în mână fără să-şi bată capul? Iar dacă Universitatea s-ar închide sau restructura sever, 80% dintre ei n-ar fi angajaţi la privat decât cu salariul minim pe economie.
Soluţii există, chiar dacă radicale, cum ar fi înfiinţarea unei noi entităţi, care să fie subsidiară a Universităţii Babeş Bolyai. Pentru asta ar merita să faci cămine, laboratoare, casă de cultură a studenţilor şi cantine. Ar veni profesori prestigioşi de la Cluj şi dascăli autohtoni care s-au săturat de mediocritate. Iar o diplomă pe care scrie Babeş Bolyai ar desăvârşi exodul de la o şcoală moartă la una care să devină motorul Oradiei.