Apelative de genul: șeful DSU, comandantul operațiunii, secretar de stat, și câte cele sunt onorante în anturajul decizional al unui stat european care se vrea în toate cercurile și structurile de securitate posibile, în toate organismele internaționale și atent aplecat la recomandările tuturor comisiilor și cluburilor de pe planetă; de la Veneția, Roma, Bozienii din Vale sau Adunații Copăceni.
Răspundem la toate cerințele posibile și imposibile dar rămânem surzi la durerile și plânsetul poporului român care se face a fi dator la toată lumea’, mai puțin propriului destin, propriei istorii și propriilor valori. Ne uităm cu îngrijorare de vreun an de zile cum se joacă cu destinele noastre niște omuleți pripășiți în fruntea nației cu îngăduință noastră de oameni toleranți și buni în orice împrejurare.
Medicul Arafat , specialistul în medicină de neînlocuit, de numele căruia se leagă înființarea și buna funcționare a serviciilor medicale de urgentă, este școlit și format de școala de medicină românescă. Cum se vedea că omul duce mai mult, neavând familie și copii în zonă, timp și pasiune berechet, a mai fost onorat și cu alte sarcini în cadrul managementul situațiilor de urgență; pompieri, servicii voluntare și toate cele. Mai mult decât atât, conduce structuri militarizate ale statului roman, fară a deține grade militare și/sau pregătire specifică acestor structuri. Aud de multe ori că i-ar fi ajutat pe unii; înlesnindu-le transportul unor bolnavi pe cale aeriană, prioritizând niște intervenții și tot ce ține de îngăduință și bunătatea unui șef de asemenea anvergură, cu angajamentul subînțeles că vă fi menținut pe poziție. Este vorba despre acel păienjeniș de relații și obligații stabilite în timp, care fac oamenii datori unii altora, unde nici cu gândul nu gândești. De rateurile vedetei se vorbește rar și întotdeauna sunt alții scoși vinovați.
Până aici toate bune dar omul și-a dovedit în ultimul timp și o altă veleitate de care profita toți decidentii de la Colectiv încoace: e bun de paravan pentru toți incompetenții neaveniții din politică. Fie că trebuie dirijate o serie de achiziții publice, fie că se impun decizii incommode din punct de vedere a imaginii sau de dat explicații pentru fraierii captivi posturilor de televiziune plătite gras tot din bani publici, Arafat răspunde prezent indiferent de oră. Cinic și imperturbabil, fară atrebui să deconteze politic deciziile proaste, fară mustrări de conștiință, nu este obligat să se uite în ochii unui copil când ajunge acasă sau să asculte dojenile părinților. Până și Dumnezeul lui o fi mai ingădutor, cine știe.
Ajung la părerea că este prea mult pentru cât poate duce un om oricât de dăruit sau de dotat ar fi. Cică vreo șapte demnități ale statului român duce în spate; gurile rele spun că ar avea și alte demnități ascunse prin nu știu ce organizații străine. A cam început să gâfîie, semn că nu prea mai poate duce, sau este sabotat din interior. Indiferent de cauză însă, Arafat nu va fi schimbat; nici de miorlăiturile ministrului sănătății nici de disperarea celor din stradă cum nu a putut schimbat nici de fostul președinte,