„Cine va sfărâma lacătul cu care teama și neștiința, neputința și necredința au ferecat vistieria sufletelor noastre?” – PS Ambrozie, Pastorală la vreme de molimă



 

Nașterea Domnului, Mănăstirea „Sfântul Teodosie”, Țara Sfântă / Foto: Oana Nechifor, Doxologia

† AMBROZIE

DIN MILA LUI DUMNEZEU,

EPISCOP AL GIURGIULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal și
dreptcredincioșilor creștini, har și pace de la Dumnezeu, iar de la Noi
arhierească binecuvântare!

„Taină minunată și neobișnuită văd, cer fiind peștera,

Scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire,

întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu,

pe Care, lăudându-L, Îl mărim.”

Catavasia a IX-a la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos

Preaiubiți slujitori ai sfintelor altare, binecuvântați și încercați dreptmăritori creștini din cuprinsul eparhiei noastre,

Cu dor am dorit a vă scrie, după îndemnul Dumnezeiescului Apostol
Pavel, în vremurile acestea de încercare, nădăjduind să Vă pot împărtăși
lumină din lumina cea necreată a Tainei întrupării Cuvântului lui
Dumnezeu pentru mântuirea neamului omenesc. Am fi dorit ca scrisoarea
noastră să vă afle în pace, cu inimile și cugetele încălzite de harul
dumnezeiesc, însă purtarea vremurilor ne-a adus tulburare și teamă, am
închis cămara cea dinlăuntru și am zăvorât ușa, ca nu cumva vrăjmașul să
pătrundă printr-însa și să ne afle cu totul nepregătiți. Cine va rupe
zăgazul acesta vremelnic? Cine va sfărâma lacătul cu care teama și
neștiința, neputința și necredința au ferecat vistieria sufletelor
noastre? De aceea, am socotit cu dreptate să vă fiu alături în osteneala
aceasta și să vă aduc cheia nemăsluită ce deschide larg porțile
sufletului. Și cheia aceasta este Hristos Domnul, pe care Îl mărturisim
din veac, ca Dumnezeu Adevărat și Om Adevărat, născut din veci din Tatăl
și născut „la plinirea vremii” din Fecioara, spre îndreptarea și
răscumpărarea neamului omenesc adâncit în păcat.

Priviți, iubiții mei, taina aceasta: în Hristos, vremurile dobândesc
lumină și pace, se unesc într-un timp al curățirii și al izbăvirii, în
vreme ce, fără de El, toate se despart și se împotrivesc unele altora,
pun în locul dragostei ura și dezbinarea, în locul păcii războiul și
ura. În zilele acestea ne urăm cu toții „La mulți ani!”, însă mulțimea
aceasta a anilor nu poate fi decât în Hristos și împreună cu Hristos.
Restul este vremelnicie. Vestea aceasta nu este nouă. Nu am aflat-o
deunăzi, iar acum o transmitem mai departe. Noi ne-am născut cu aceasta
și cântecul de leagăn ne-a fost „Hristos se naște!” și „Hristos a
înviat!”, însă din prea multa trecere a anilor, le-am uitat pe toate
acestea, iar în loc am așezat vorbe deșarte.

Da, fraților, astăzi este Crăciunul! Astăzi prăznuim începutul
mântuirii noastre! Astăzi este sărbătoarea cea luminată a copilăriei
binecuvântate! S-ar cuveni să ne bucurăm, însă bucuria ne-a fost
întunecată de boală și de neputință.

 » Citește întreg articolul pe www.activenews.ro