Criza energiei provocată de pandemia COVID19 și intensificată de războiul Rusia -Ucraina i-a determinat pe specialiștii din Timișoara să caute soluții în zona bioenergiilor regenerabile.
Ce a ratat Timișul și a câștigat Doljul?
Astfel, conform unui studiu coordonat de ing. Teodor Vintilă, șef lucrări la Universitatea de Științele Vieții Timișoara, titular al disciplinelor Microbiologie aplicată. Tehnologia produselor de biosinteza. Inginerie genetică, dacă ar fi adunate reziduurile numai din zona agricolă din Timiș, fără să fie adăugate cele din industria agroalimentară, județul poate deveni cu ușurința exportator de energie, dacă totul este transformat în bioenergie.
“De exemplu, dacă luăm 40% din paiele produse de culturile de cereale păioase din agricultura timișeană și le transformi prin biorafinărie vom putea produce 96.000 de tone de litri de bioetanol pe an. Dacă vorbim de o rafinărie de 50.000 de tone producție poate să acopere 192% din capacitate. Așadar, vom avea surplus, numai dacă vom folosi 40% din paiele produse în agricultura din Timiș. Acesta e viitorul”, a explicat Vintilă, care dă și exemple concrete.
În Craiova, deja este gata o biorafinarie care va produce bioetanol din tot ceea ce înseamnă reziduuri provenite din agricultura județului Dolj. Din păcate, investitorii au venit mai întâi la Timișoara pentru a implementa proiectul, dar autoritățile locale nu au fost de acord. Atunci, ei s-au dus în Craiova și acolo autoritățile au spus: “Da! Veniți la noi și construiți biorafinăria!”. De ce acești investitori s-au dus în cele două județe? Timișul și Doljul au cele mai mari suprafețe agricole și sunt cele mai mari producătoare de cereale. Prin urmare, se obțin și cele mai multe paie și reziduuri agricole.
“Totul este simplu: în stațiile de biometan, se curată biogazul până se ajunge la metan la prețul de 55 de euro per megawatt și îl injectezi în rețeaua națională.