Descoperire inedită a arheologilor italieni
Într-un mormânt de piatră ce datează din Perioada Lombardă (secolele 7-8), descoperit în zona orașului medieval Imola (Italia), au fost găsite rămășițele unei femei și ale unui făt. Astfel, între picioarele scheletului de femeie, aflat într-un sicriu de cărămidă, a fost sesizată o grămadă de oase mici, rămășițe ale unui făt. Femeia a fost găsită cu fața în sus, înconjurată de pietre, iar prima constatare a arheologilor a fost că aceasta a avut parte de o înmormântare adecvată pentru acea perioadă din istorie.
De asemenea, s-a precizat că ar fi avut în jur de 20-30 de ani când a decedat și că ar fi fost spre finalul perioadei de sarcină. Deși sexul fătului nu a putut fi determinat, după măsurarea dimensiunilor picioarelor acestuia s-a estimat că nașterea ar fi avut loc la aproximativ 38 de săptămâni.
Alt aspect care a fost considerat deosebit a fost și acesta: pe suprafața craniului femeii (în zona lobului frontal) despre care s-a constatat în final că a născut după ce a fost înmormântată, a fost identificată o mică gaură, cu diametrul de 4,6 mm. Cu formă perfect circulară, nu părea că ar fi semnul unor lovituri violente care să determine decesul. În schimb, s-a afirmat că ar fi rezultatul unor demersuri caracteristice unei proceduri de trepanare, care în acele vremuri era utilizată pentru tratarea unor afecțiuni, urmărindu-se reducerea presiunii intracraniene.
Pentru că pe craniul femeii erau vizibile și semne de vindecare, oamenii de știință au menționat că intervenția prin care fusese dată gaura de 4,6 mm nu fusese realizată post-mortem, ci cu aproximativ o săptămână înainte de trecerea în neființă. Alături de această gaură, a fost identificată și urma unei tăieturi (de 3 mm), chiar deasupra ei.