Când sonda spațială New Horizons s-a apropiat de Pluto în 2015 am avut parte de ceva cu adevărat unic: primele imagini clare ale micuței planete pitice situată la marginea Sistemului Solar, relatează Science Alert.
Imaginile imaculate au dezvăluit o suprafață fascinantă care include o zonă roșiatică în jurul ecuatorului planetei: un peisaj ce arată ca și cum nu ar fi de gheață pe o lume altfel remarcabil de înghețată.
Analizele sugerează că această câmpie roșiatică a fost produsă de molecule denumite tholine, compuși organici care se formează în atmosferă când lumina ultravioletă sau razele cosmice intră în contact cu compuși care conțin carbon precum metanul sau dioxidul de carbon, acestea căzând ulterior înapoi pe suprafața planetei.
Însă noi cercetări sugerează acum că aceasta s-ar putea să nu fie întreaga poveste.
O echip de oameni de știință condusă de inginerul aerospațial Marie Fayolle de la Universitatea de Tehnologie Delft din Olanda a creat tholine în laborator pentru a compaa modul în care acestea reflectă lumina solară cu observațiile de pe Pluto și a descoperit că semnăturile spectrale nu se prea potrivesc.
Formarea de tholine nu este singura explicație plauzibilă pentru regiunile roșiatice de pe Pluto – dintre care zona Cthulhu Macula este cea mai mare – dar părea cea mai plauzibilă.
Sonda New Horizons a detectat o „ceață” în atmosfera rarefiată a lui Pluto care conținea metan, azot și dioxid de carbon. Când sunt iradiați acești compuși capătă o culoare roșiatică ce apoi pătează suprafața planetei după ce cad înapoi pe suprafață.
Tholinele sunt comune în Sistemul Solar exterior, mai ales pe corpurile înghețate, așadar teoria părea una logică. Însă Fayolle și echipa sa au decis să o testeze prin crearea unor tholine în laborator.