A plecat. Cu o moacă acră, cu ochii ficși, cu o frază seacă, fără pic de remușcare, a părăsit scena. Klaus Iohannis, omul care s-a crezut mai presus de vot, de Constituție, de bun-simț, a fost în sfârșit expediat din funcția pe care o agăța ca un lipitor de fruntea României. Nu pentru că ar fi înțeles că poporul nu-l mai vrea, nu pentru că ar fi fost măcinat de vreo dilemă morală, ci pentru că a fost împins spre ieșire de o realitate pe care nu a mai putut-o controla.
Dar victoria nu e completă. Nu putem vorbi de o eliberare atâta timp cât Ciolacu și guvernul lui de sinecuriști și trădători mai mișcă. PSD și PNL încă respiră, încă se mai țin de fotolii, încă mai negociază în umbră cum să-și salveze pielea. Și nu sunt singuri. Judecătorii Curții Constituționale, acei păzitori ai dictaturii de mucava, au contribuit decisiv la menținerea acestui teatru absurd, în care președintele și-a prelungit abuziv mandatul, iar guvernul a fost conservat ca un cadavru îmbălsămat, deși nu mai avea nicio legitimitate.
Cine i-a împins afară pe acești oameni care s-au crezut eterni? AUR, SOS, POT – partidele suveraniste au fost primele care au aprins flacăra opoziției. Apoi, USR, cu toate slăbiciunile și ezitările lui, s-a alăturat, înțelegând că rămânerea la putere a acestui regim ilegitim însemna sfârșitul oricărei aparențe democratice. A fost nevoie de o presiune uriașă, de proteste, de atacuri politice susținute, de o mobilizare fără precedent a opoziției pentru ca Iohannis să plece.
Dar ciuma politică nu a fost eradicată. Ciolacu încă trage de sfori, încă se preface premier, încă visează la un colac de salvare. Până când acest guvern nu va fi măturat, până când judecătorii CCR nu vor fi trași la răspundere pentru complicitatea lor, până când PSD și PNL nu vor ajunge acolo unde le este locul – în opoziție, la marginea scenei politice, batjocoriți de o țară întreagă – victoria nu va fi completă.
Un singur lucru e clar: poporul român a arătat că nu e chiar atât de adormit pe cât și-ar fi dorit unii. Iohannis a căzut. Ciolacu urmează. Iar pe cei care mai cred că pot păcăli la nesfârșit acest popor îi așteaptă același final.