Aritmiile sau tulburările de ritm cardiac se caracterizează prin dezorganizarea transmiterii semnalelor electrice intracardiace, cu apariția unor bătăi neregulate ale inimii. Aritmiile sunt frecvent întâlnite la pacienții cu suferințe cardiovasculare și se împart în mai multe grupe, după tipul de activitate electrică: bradiaritmii (frecvență cardiacă scăzută), extrasistole (bătăi cardiace suplimentare, în afara ritmului regulat), aritmii supraventriculare (cu origine atrială), aritmii ventriculare (cu origine ventriculară).
În tulburările de ritm, pacienții pot avea acuze diverse: palpitații, durere sau disconfort toracic, dispnee (respirație dificilă), fatigabilitate (oboseală), amețeală, sincopă (pierderea conștienței) și chiar moarte subită. Aritmiile pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții și în unele situații pot chiar să pună viața pacientului în pericol.
Ablația cu radiofrecvență
Terapia ablativă este o procedură de cardiologie intervențională prin intermediul căreia se distruge prin radiofrecvență aria de țesut cardiac responsabilă de declanșarea unei tulburări de ritm, în scopul eliminării substratului aritmogen. Ablația prin radiofrecvență este o tehnică revoluționară în tratamentul aritmiilor, în prezent fiind utilizată ca terapie de primă linie în numeroase scheme de tratament al aritmiilor, precum și în cazul pacienților pentru care tratamentul medicamentos nu mai este eficient.
Această procedură se realizează utilizând catetere (tuburi subțiri, flexibile, cu electrod) introduse prin abord arterial până la nivelul cordului. Scopul utilizării cateterului este de a efectua inițial o hartă a impulsului electric (mapping). Ulterior, cu ajutorul radiofrecvenței, medicul realizează mai multe puncte cicatriceale pe miocard, obținând un nou traseu, de data aceasta corect, al impulsului electric.
În cazul unor ablații mai complexe, cu grad crescut de dificultate, practicate pentru aritmii precum fibrilația atrială, fluttere și tahicardii cu afectare structurală, este necesară și integrarea imagistică anatomică și funcțională, atât prin crearea de hărți intracardiace (mapping) în timp real, cât și prin suprapunerea imaginii cu cea obținută în prealabil prin tomografie computerizată cardiacă sau rezonanță magnetică cardiacă.