În perioada imediat următoare după Primul Război Mondial, lumea a trecut printr-o evoluție din toate punctele de vedere, oamenii dorind să înțeleagă mai bine ceea ce se află în jurul lor. Tradiția maternității a ajuns să fie predată la universitate, perspectivă care a condus la experimente greu de imaginat, cum a fost și programul “copiilor de încercare”, practicat în Statele Unite ale Americii.
În cadrul universităților funcționa un department denumit Economie Domestică, unde se desfășurau programe care le învățau pe femei să se ocupe de casă în mod eficient, respectiv să își îndeplinească rolul de gospodine și de mame. În acest program se regăsea și cursul “copii de încercare”, care le permitea femeilor să își dezvolte abilitățile materne.
Drept urmare, nu mai puțin de 50 de școli din SUA au ajuns să împrumute copii din orfelinate drept voluntari în intervalul cuprins între 1920-1970. Acești copii au fost denumiți de Universitatea Cornell Domecon – Domestic Economics, în vreme ce Universitatea din Illinois i-a denumit în funcție de clădirea în care se aflau plasați. În timpul cursului exista, de exemplu, posibilitatea ca un copil să fie dus la culcare de o mamă și trezit de alta. Acest program se desfășura după reguli extrem de stricte, iar femeile înscrise așteptau să le vină rândul. După ce copiii împlineau o anumită vârstă, ajungeau înapoi la orfelinate.
Aspectul pozitiv al acestui program consta în faptul că acești copii primau mâncare, adăpost și erau bine îngrijiți, însă în final ajungeau înapoi de unde au plecat, ceea ce le cauza cu siguranță confuzie. Oamenii de știință și-au pus problema că acest parcurs le poate influența capacitatea de a forma legături emoționale în viața de adult. Din păcate, nu a existat vreun studiu care să investigheze impactul pe termen lung al acestui program asupra copiilor care au luat parte la el.