De partea cui ești cu adevărat? Aceasta este întrebarea cea mai importante pe care și-o va pune în minte președintele ucrainean Volodimir Zelenski atunci când se întâlnește joi la Liov cu omologul său turc, Recep Tayyip Erdogan. Dintre toți liderii NATO, liderul de la Ankara este cu ușurință cel mai alunecos în ceea ce privește fidelitățile sale, conform unei analize Politico Europe.
Pe de o parte, Zelenski are motive să-i mulțumească liderului turc. Erdogan încearcă să se prezinte ca un intermediar neutru la Marea Neagră între Rusia și Ucraina, după ce a favorizat acordul susținut de ONU pentru reluarea exporturilor de cereale din porturile ucrainene blocate.
O companie turcă, dintre ai cărei directori unul este ginerele lui Erdogan, este furnizorul dronelor Bayraktar care au dat forțelor ucrainene un impuls decisiv pe câmpul de luptă împotriva invadatorilor ruși, ceea ce a alimentat furia lui Vladimir Putin.
Totodată, Turcia a interzis ca navele de război să mai poată traversa strâmtorile de la Marea Neagră.
Pe de altă parte, Turcia se confruntă cu acuzații conform cărora nu face decât să profite de război sau mai degrabă să fie ceea ce experții în sancțiuni numesc un „cavaler negru”, adică o națiune care ajută la evitarea embargourilor internaționale în beneficiul său propriu.
O creștere a comerțului între Turcia și Rusia și adoptarea unui sistem de plăți rusesc de către băncile turce de la izbucnirea războiului pe 24 februarie au declanșat speculații că Ankara a observat avantajele de a oferi Moscovei o mână de ajutor, în timp ce propria sa economie prost gestionată este paralizată de inflație.
Turcia „este pro-Ucraina fără a fi anti-Rusia”, a declarat fostul diplomat turc Sinan Ülgen, care face parte din think tank-ul Carnegie Europe.