Ar fi lipsit de realism să ne angrenăm într-o concurenţă cu Clujul, pentru că numai dacă rosteşti câteva cuvinte magice – UBB versus Sorbonica – îţi dai seama că demersul este lipsit de sorţi de izbândă.
Dar sunt unele domenii în care Oradea reuşeşte să ia faţa Clujului, să profite de pe urma faptului că vibranta capitală a Transilvaniei începe să devină victima propriului succes. Dar pentru asta e nevoie de strategii clare şi, că aşa e în viaţă, de puţin noroc.
De curând s-au inaugurat lucrările la terminalul Cargo de la Aeroport. Orice manager ar fi amplasat acest terminal, se pare că singurul din ţară, în super-industrializatul Cluj.
Norocul nostru a fost că aeroportul lor e practic blocat şi eventualul terminal ar fi putut fi deservit doar de hidroavioane, că pistele se sfârşesc în Someş. Dar norocul este şi cum şi-l face omul, adică nici pe noi nu ne-a prins investiţia dormind în bocanci, că altfel se făcea la Arad sau poate la Satu Mare.
În ultimul timp se constată că mulţi investitori, mai ales în imobiliare părăsesc Clujul cu al său sistem îmbâcsit de autorizări, pentru a investi banii la Oradea.
Aşa cum Aradul a trăit, până când a mai avut o conducere cât de cât interesată de soarta oraşului, din ce-i pica de la Timişoara, aşa şi noi putem profita de limitele dezvoltării pe care se pare că le-a atins Clujul, cel puţin în ce priveşte infrastructura.
Dacă reuşim să mai atragem înapoi în Oradea şi capitalul uman pe care l-am exportat atunci când tinerii au mers la studii, sunt şanse ca dezvoltarea urbei să continue.
Şi, apropos de asta, decât să oferim locuri de casă sau facilităţi pentru românii din străinătate care vor să se restabilească în ţară,