ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Irozii de azi s-au sofisticat.
Strămoșul
lor a fost un primitiv, un necioplit, atâta îl ducea capul, să dea
poruncă formațiunilor de ordine să omoare pruncii de sub doi ani.
Pe urmașii săi această soluție nu-i mai satisface.
Nu
omorârea corespunde vederilor lor rafinate ci desfigurarea pruncilor.
Și au extins și aria denaturării, nu doar de sub doi, ci și de la cinci
ani, și de mai târziu. Copiii să nu mai fie băieți și fetițe ci
corcituri (în gospodăriile bătrâne apăreau, rar de tot, asemenea
devieri de la normalitate la miei, iezi sau viței, produceau oroare și
erau tratate ca atare; acum au devenit obligatorii la copii). Copiii, în
loc să învețe principiile moralei, să deprindă de la cea mai fragedă
vârstă „arta” masturbării. Să nu fie cuviincioși ci violenți. Să nu aibă
compasiune față de colegi aflați în dificultate ci să fie egoiști, să
calce imperturbabili pe cadavre.
Pruncul Iisus, ca să nu cadă victimă
terorii, a fost dus în Egipt. Noi unde să ne ducem copiii ca să-i
salvăm de denaturare? În Egipt nu-i putem duce, dar și dacă am putea,
nici acolo nu ar mai fi în siguranță pentru că noii Irozi și-au luat și
Egiptul în stăpânire?
Locul nostru de refugiu este Iisus. Lui să-i încredințăm pe copiii noștri. De asta, pentru ei, se naște El din nou.
*
Este
o icoană zugrăvită pentru mine de artistul iconar Victor
Constantinescu, cu studii de Artă Bizantină făcute la Munchen. Pe
frontul de răsărit, în iernile Ucrainei, picta icoane. Un ofițer neamț,
la vederea culorilor de foarte slabă calitate, i-a spus: La noi au fost
create culori de ulei care nu se mai învechesc niciodată. Voi cere să-mi
trimită și ți le voi da. Icoana mea e pictată cu acele culori.
Sunt
elementele prezente în toate icoanele care înfățișează Nașterea
Domnului: Pruncul Divin în iesle, Preacurata lui Maică Fecioara Maria,
Dreptul Iosif, păstorii cu daruri, cei trei Magi, îngerul, animalele
„peste El suflând/Căldură ca să-i facă”.
Dar e ceva care te străbate
prin toată ființa: dialogul privirilor dintre Prunc și miel. Din toată
agitația din jur, pe Prunc nu-l atrage decât mielul, după cum mielul nu
vede nimic altceva decât pe Pruncul venit din cer. Niciunul dintre ei nu
știe vorbi dar știu vedea și se privesc. Ei, singurii dintre cei
prezenți, a căror destinație e jertfa. Pentru că ei sunt puritatea
însăși.