Ieri, Parlamentul de la Budapesta a decis, pe lângă creșterea impozitării marilor lanţuri de hipermarketuri, majoritatea străine (Penny, Lidl, Auchan, Tesco etc), și obligarea acestora să predea alimentele care urmează să expire pentru acţiuni sociale destinate persoanelor nevoiaşe. Noua lege prevede că aceste lanţuri comerciale vor trebui să predea zilnic Centrului de Recuperare a Alimentelor produsele alimentare care expiră în următoarele 48 de ore, cu excepţia celor care au din momentul producerii o dată de expirare de mai puţin de două zile, cum ar fi de exemplu produsele de panificaţie. Legea nu este singulară: în 2018, și parlamentul francez a adoptat – în unanimitate! – una similară, care obligă hipermarketurile să doneze alimentele care nu s-au vândut și sunt pe cale să expire. La fel, și parlamentarii italieni au votat o astfel de lege, cu deosebirea că, spre deosebire de Franța, care amendează hipermarketurile recalcitrante, Italia încurajează donațiile de alimente și oferă stimulente financiare marilor concerne alimentare care fac asemenea donații.
De ce nu avem și noi o asemenea lege, în condițiile în care, potrivit statisticilor, peste o treime dintre copiii români trăiesc sub pragul sărăciei, iar 150.000 dintre aceștia se culcă flămânzi? Și, mai ales, de ce nu avem o asemenea lege în condițiile în care, din cele trei decenii câte au trecut de la Revoluție, Partidul Social Democrat, sub diversele sale forme (FSN, FDSN, PD, PDSR, PSD), s-a aflat la putere, într-un fel sau altul, mai bine de 25 de ani? Ce au făcut social-democrații săracului și cinstitului Ion Iliescu, ai lui Năstase, Geoană, Ponta, Dragnea și Ciolacu, pentru oamenii defavorizați din România? Absolut nimic. Mai mult, îmbogățindu-se pe ei înșiși, i-au sărăcit și mai mult pe români, obligându-i pe milioane de oameni să ia calea pribegiei.
Desigur, o astfel de lege îi va pune nițel la treabă pe marii retaileri, care până acum nu aveau altceva de făcut decât să arunce, pur și simplu, mâncarea expirată, fără să-i întrebe nimeni de sănătate și fără să-i pună să facă tabeluri cu ce și când expiră. Și se vor găsi unii – sătui, bineînțeles – pentru care reglementările deja existente, fie ele și strâmbe, primează în fața foamei și a omeniei. Ei ne vor spune, țanțoși, că impunerea donării alimentelor ar fi neconstituțională, fiindcă încalcă dreptul de proprietate. Dacă magazinele vor să arunce mâncarea, pot să o arunce, fiindcă e proprietatea lor, vor spune ei. Absolut corect, dar, așa cum fiecare dintre noi are o datorie față de societate, și șmecherașii ăștia veniți din toată străinezia să le vândă românilor mărfuri de calitatea a doua, în timp ce în țările bogate din UE vând numai marfă calitatea întâi, au datoria de a reda societății o parte din binele primit de la ea. Și stați liniștiți, nu sărăcesc supermarketurile dacă donează marfa pe care oricum o aruncă.
Citește și: Importăm aproape 80% din carnea de porc. Au distrus zootehnia
Atâta doar că, spre a adopta o asemenea lege, e nevoie de voință politică și de curaj.