ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Mai sus, profesorul Florin Palas la Marșul Românilor de azi, de la Cluj-Napoca (foto), organizat în amintirea victimelor Dictatului de la Viena și a consecințelor lui nefaste pentru România. În continuare, unul din rezultatele acestui dictat odios pentru populația românească de sub ocupația maghiară:
Povestea reală si cutremurătoare a notarului Ioan Ardeleanu și a soției
lui Maria, din satul Doboi, Harghita, omorâți de horthysti în anul 1944
Roțile mari ale căruței se afundară scârțâind asemenea unor uși de
cavou sinistre, până la jumătate în noroiul rece al toamnei spre
disperarea femeii care se uita cu ochi răvășiți în urmă. „De data asta
nu mai scăpăm, Ioane, aici vom muri, să știi că te-am iubit mult…”.
Bărbatul cu ochi albaștri și senini ca un oțel de cer, cobora scărita
atelajului si cu miscări repezi dar sigure, dezlega caii, alungându-I cu
o șuierătură de nuia în pădurea de la poalele dealului. „Măcar ei,
săracii, să scape…”, își spuse în gând, în timp ce-i cuprinse mâna
Mariei, privind-o ca și cum ar fi vrut să pună în jurul ei un zid de
netrecut. Nu apucă să-și termine prima rugăciune, aceea pentru femeia
lui, când primul glonț îi străpunse cu un zgomot sec și înfundat
piciorul, la o palmă mai jos de genunchi. Nu căzu, se agăță doar de un
brad. Maria nu schiță niciun gest, dar totul în jurul ei începu să se
învârtă cu o viteză amețitoare, părea că toată lumea, cu munții,
dealurile și pădurile ei fusese urcată într-un carusel scăpat de sub
control. Soldații străini se opriseră cam la douăzeci de metri de ei,
alcătuind în jurul lor un cerc macabru. Nu se rosteau cuvinte, acestea
fiind deja spuse demult. Între ei nu era decât tăcere și sânge. Ioan
Ardelean era notar în satul Doboi din comuna Plăieșii de Jos, județul
Harghita. În anul 1940, atunci când Ardealul a fost cedat Ungariei, a
încercat din răsputeri să păstreze comuna cu numele țăranilor lui Ștefan
cel Mare, inclusiv satul Doboi, în administrație românească. Linia rece
a Dictatului nu i-a dat însa dreptate. Horthystii nu l-au uitat, patru
ani l-au vânat, l-au hărțuit și chinuit, așteptând parcă cu o
perversitate de felină sălbatică momentul potrivit pentru a-l omorî.
Acesta venise acum, odată cu retragerea trupelor lor spre vest.
Al
doilea glonț îi sfâșie umărul stâng, răstignindu-l de brad. Simți până-n
rărunchi toate rădăcinile copacilor strămoșilor lui, care nu-l lăsară
să cadă, ci să se înalțe-n genunchi, în fața lui Hristos, odată cu a
doua rugăciune,