ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Dracul a făcut o oglindă în care toată lumea se vedea schimonosită.
„Tot ce era frumos și bun”, povestește Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii, „dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era mai urât se vedea în oglindă foarte limpede și chiar mai urât decât fusese.”
Discipolii Diavolului „ziceau că abia acuma se putea vedea cum arată într-adevăr lumea și oamenii. Umblau în toate părțile cu oglinda și în curând n-a mai rămas nici o țară și nici un om pe care să nu-l fi schimonosit oglinda aceea.”
Dar Dracul tot nu era mulțumit.
„Într-o bună zi, s-a gândit să se urce și în cer cu oglinda, ca să râdă de îngeri și de Dumnezeu. Dar cu cât se urca mai sus în văzduh, cu atât oglinda tremura și se strâmba și de-abia mai putea s-o ție; s-a urcat tot mai sus și mai sus și oglinda s-a strâmbat așa de tare și a tremurat așa de cumplit, încât i-a alunecat din mâini, a căzut pe pământ și s-a spart în mii și milioane de bucăți.”
Efectul este cel al unei catastrofe globale.
„Dar acum oglinda a pricinuit nenorociri și mai mari, fiindcă unele bucăți erau cât un fir de nisip și au zburat duse de vânt peste tot pământul și au intrat în ochii multor oameni și cei cărora le intrau în ochi cioburile acestea vedeau toate lucrurile schimonosite, sau nu mai gândeau acum decât sucit și întortocheat, pentru că aceste cioburi păstraseră toate puterile rele pe care le avusese oglinda întreagă.
„Unii oameni s-au trezit cu câte un ciob chiar în inimă și inima lor s-a prefăcut deodată într-un bulgăre de gheață. Unele cioburi erau așa de mari, încât unii le-au luat și au făcut din ele geamuri; dar ferească Dumnezeu să te fi uitat la vreun prieten prin geamurile acestea! Alte cioburi au ajuns ochelari, dar cei care purtau acei ochelari vedeau strâmb și judecau nedrept.”
„Dracul râdea să plesnească de toate aceste năzbâtii. Și mai erau încă multe cioburi în lume…”
Răul a existat dintotdeauna. Niciodată însă el nu a fost mai fărâmițat și mai răspândit ca în prezent.
Cuprinsă de o frenezie diabolică, omenirea toacă și fragmentează unitatea divină.
Cancerul este boala zilelor noastre. La propriu și la figurat. Celulele Răului se înmulțesc nebunește și atacă orice a mai rămas sănătos.
Epoca noastră a fost numită post-modernă, post-industrială, post-istorie, post-umană…
Omul se ia la trântă cu Dumnezeu: destructurează Creația acestuia cu gând să o recompună la loc, ambiționând să facă o lume „mult mai luminoasă și mult mai frumoasă”.