ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Un interviu cu Dr. Bioetician Virgiliu Gheorghe despre o problemă mereu actuală
Cu siguranță, acum douăzeci
și cinci de ani, o asemenea temă abordată într-o revistă oarecare era o
nebunie. Cine ar fi putut crede atunci că lumea, peste numai două
decenii, va ajunge să pună în discuție înseși fundamentele culturii și
civilizației umane? Dacă spuneai cuiva că în filme homosexualii vor fi
tratați ca niște eroi, iar copiii vor învăța la școală că
homosexualitatea este cel puțin la fel de normală ca heterosexualitatea,
ți-ar fi zis că ești adeptul teoriilor conspiraționiste. Cu toate
acestea, s-a ajuns în unele aspecte cu mult mai departe decât atât.
Lumea este tot mai convinsă că trebuie să dăm și homosexualității un loc
mai în față în societate, fără să-și dea seama că îl vrea chiar pe cel
din capul mesei. Către ce ne îndreptăm și ce putem face pentru a
încetini cât de cât această ofensivă fără precedent a homosexualității
în lumea modernă? La aceste întrebări și la o mulțime altele răspunde o
excepțională monografie asupra temei în discuție – „Fața nevăzută a
homosexualității” –, carte unde Virgiliu Gheorghe și Andrei Dîrlău trag
un semnal de alarmă de care noi toți ar trebui să ținem seama, căci
familiile, copiii și chiar libertatea noastră de a gândi și acționa este
pusă astăzi în primejdie de o nouă revoluție asemenea celei bolșevice,
făcută astăzi în numele „clasei homosexualilor”. (Familia Ortodoxă)
– Domnule Virgiliu Gheorghe, ce v-a determinat să începeți lucrul la această carte? Subiectul nu este unul deloc obișnuit.
– Au fost mai multe evenimente la mijloc. În primul rând, am întâlnit
în conferințele ținute în țară mai multe persoane care fuseseră direct
sau indirect victime ale homosexualității. De pildă, un băiat m-a rugat
să scriu pe această temă, pentru a nu mai trece și alții prin iadul pe
care el însuși l-a cunoscut. Se eliberase, cu ajutorul lui Dumnezeu, dar
rămăsese vizibil marcat. Pe urmă, o mamă îmi povestea, în urma unei
alte conferințe, că băiatul ei, adolescent fiind, în numai doi ani
căzuse pradă homosexualității. Mi-a spus mama lui că avea un cuțit cu
care amenința că-l va ucide pe prietenul lui dacă-l va prinde cu altul.
Băiatul chiar mersese la biserică până la o anumită vârstă, și
dintr-odată alunecase în homosexualitate. Într-adevăr, îi lipsise tatăl,
iar mama părea să aibă un comportament dominant – condiții
ideale pentru dezvoltarea unei tulburări a identității de gen.