Vedem în spațiul public din ce în ce mai des semnale de alarmă despre o permanentizare a conflictelor sociale. Adică trăim într-o lume a conflictului artificial creat în mod special de propaganda politică dar nu numai; războiul economic nevăzut dar agresiv între marile corporații pe care îl consider deasupra politicii locale și regionale subordonată acesteia, agresivitatea zilnică asupra populației prin reclame și știri false dar ce-i mai rău clivajul dintre diferitele categorii sociale cu aspecte antagonice: bugetari versus privați, minorități naționale contra majorități, religioși contra libertini, doctorii față de pacienți și tot așa. Interesant este că acestea nu apar din senin ci sunt cultivate prin mass-media la momentul potrivit, servind întotdeauna unui scop puțin înțeles sau pur și simplu ca diversiune pentru a masca evenimente stânjenitoare pentru păpușarii momentului.Pe meleagurile noastre este de actualitate conflictul din sânul coaliției de guvernare iscat în jurul demiterii puberului ministru al sănătății. Naivii ar crede că demersul colegilor săi este unul legitim, că omul este victima unui abuz din partea primului ministru, dar privind printre rânduri, vedem în jurul personajului un păienjeniș de interese, ca să vezi, chiar în comerțul cu medicamente. Restul comentariilor sunt de prisos, și-au încordat mușchii unii la alții în sânul coaliției de guvernare de ziceai că plesnește, dar de fapt era un conflict de fațadă, ca în final să asistăm la o împăcare tot de fațadă fiind probat încă o dată proverbul vechi și aplicabil în politică “Câinele nu pleacă niciodată de la măcelărie”.Concluzia este una simplă: jocul politic a fost bine regizat, au reușit să ne țină ocupați cu gura căscată la jocul de-a puterea, iar opoziția din parlament a fost spectatoare. Fiindcă vorbim de opoziție în parlament cred că se rezumă doar la zece procente cât reprezintă AUR, sunt convins că între pesede și penele au fost inițiate negocieri de susținere în cazul în care spectacolul ar fi avut un alt final. Președintele republicii, în calitate de naș al alianței de guvernare a fost și regizor mut, absența sa din spațiul public denotă faptul că nu s-a ținut deoparte de evenimente dar nici nu a vrut să și le asume în forma văzută.În societate, astfel de mascarade se propagă dramatic; încrederea în clasa conducătoare scade vertiginos, parcă ar avea unde să mai coboare. Tot ce înseamnă autoritate a statului vă fi blamată și ori de cate ori apar situații nefericite acestea degenerează în drame de genul celei finalizate cu omorul unei persoane civile de către un om al legii. Cei care au văzut imaginile, realizează cu câtă salbaticie s-au năpustit polițiștii asupra unui cetățean la vârsta pensionării, singura lui vină fiind că sub influența unor pahare de alcool a vociferat la intervenția acestora. Plecând de la aceasta întâmplare am putea să ne imaginăm opt brute în haine ale poliției române care au sechestrat, bătut, umilit și în final omorât doi tineri asupra cărora nu se poate proba vreo pată de vinovăție?! Greu de imaginat atâta sălbăticie.Ultimele sondaje indică cote alarmant de scăzute ale românilor în instituțiile statului,