Culorile in trecut
Inainte de secolul XX, asocierea culorilor cu copiii de anumite sexe era inexistenta. De fapt, totul a pornit de la o strategie de marketing legata de sfaturi sociale care le-au favorizat pe cele din situatia prezenta. Si, in realitate, totul este o nascocire. Aflati ca rozul a fost gandit initial pentru baieti deoarece era privit drept o culoare puternica. In traditia crestina, rosul era masculin, in consecinta si „ruda” sa roz, iar albastrul era asociat cu Fecioara Maria si prin urmare considerat delicat si feminin. De altfel, in secolul 18, era perfect normal ca un barbat sa poarte un costum roz cu broderie florala, conform directorului de moda Valerie Steele, de la Muzeul Institutului de Moda si Tehnologie care confirma faptul ca rosul era privit drept o culoare razboinica.
Dupa primul razboi mondial, albastru a fost folosit in special pentru uniformele barbatilor si din acest motiv a inlocuit rosul. Iar incepand cu anii 1940, rozul a fost promovat drept culoare pentru femei, gratie sloganului de marketing „gandeste roz” menit sa convinga femeile sa-si imbratiseze feminitatea. Imbracarea fetelor in roz a reintarit aceasta idee, conditionata de un set de reguli inca din copilarie (zahar si condimente si tot ce este frumos – traducere a expresiei ‘sugar and spice and everything nice’). O alta teorie explica inversarea culorilor drept avand la baza triunghiurile roz pe care nazistii ii obligau pe cei de alta orientarea sexuala sa le poarte in preajma celui de-al doilea razboi mondial.
Detalii istorice
In majoritatea vremurilor trecute, rozul era doar o culoare, fiind purtat deopotriva de barbati si femei, conform Jennifer Wright intr-un articol despre istoria culorii. In anul 1921, Institutul Femeilor pentru Stiinta Domestica din Pennsylvania a atribuit rozul pentru baieti, iar albastrul pentru fete ca apoi,