Un cititor ActiveNews și-a arătat mirarea într-un comentariu față de afirmația că senatorul Diana Iovanovici Șoșoacă s-ar fi exprimat favorabil Rusiei în contextul comemorării victimelor ucise de Armata Roșie în Masacrul de la Fântâna Albă și, anterior, vaccinului Sputnik și ceva mai înainte direct mumei Rusia. Cum ne respectăm în mod deosebit cititorii, spre edificare am lipit cele câteva filmări pe această temă existente în spațiul public. Tocmai când voiam să mai adaugăm și o minimă explicație am dat pe Facebook de comentariul unui domn inteligent, care se numește Silviu Dancu, despre asemănările dintre Vlad Voiculescu și Iovanovici Șoșoacă. Interesant de observat că tocmai în plin moment de criză, cu un Vlăduț dezorientat, rezidentul rus Edward Snowden s-a gândit să-i dea de la Moscova o bezea de îmbărbătare ministrului demis, de pe contul său de Twitter, cel mai probabil administrat de ofițerii de serviciu ai SVR. Reproducem comentariul ca atare, sub acest clip video de toată jena, mulțumindu-i autorului că ne-a scutit de un efort.
„Văleu, ce cor de bocete și de bocitoare la demiterea lui Vlad
Voiculescu! Unii aproape că-l asemuiesc cu Iisus, alții nu văd ceva mai
bun pentru Sănătate (nu că ar și argumenta în vreun fel!), alții îl văd
deja erou căzut pe frontul transparenței.
E fascinant!
Literalmente fascinant! Această capacitate a oamenilor de a proiecta
asupra cuiva o imagine și apoi de a iubi cu gelozie, cu năbădăi
proiecția cu pricina e uluitoare!
Dar nu se aplică doar în cazul
lui Voiculescu! Vedem și-n partea cealaltă susținători (cu profil de
adepți!) ai lui Șoșoacă! E văzută de unii ca un soi de Ioana d’Arc,
întruparea curajului și a onestității. PE BUNE? Ne batem în proiecții
și-n disponibilitatea cvasi-religioasă de a ne închina la ele?
Hai
să-i privim pe fond, pe cei doi! Pe de-o parte îl avem pe Voiculescu,
reprezentant al Plusereului, alianță în care avem cea mai evidentă și
mai asumată capitalizare politică a haștagului Rezist, fecior născut din
vâna discretei (dar bine infiltratei) nomenclaturi predecembriste, cea
cu activități purtate adânc sub radar (deși dezvăluite când și când), în
perioada de după 89. Vlad e un ”specialist” care n-a reușit să
demonstreze în mod credibil că are o diplomă, cu profil de
”protestatar”, care își împarte aura de oengist binefăcător cu cea de
afacerist cu medicamente la umbra unchiului prieten cu Geoană. Toate
acestea pot fi discutate și întoarse pe toate fețele, dar ele sunt
acolo, aici, un cocktail din care nu vrem decât să gustăm ce ne place.
În
partea cealaltă, Diana Iovanovici-Șoșoacă, intrată în Parlament pe
calul de AUR (unde a fost pusă în șa de Partidul Neamului Românesc), și
devenită repede ”independentă”. Consilieră a lui Dijmărescu (cel cu
studii prin Salzburg și prin Arizona în anii 70 și 80 și asupra căruia
planează constant suspiciuni serioase că ar fi (fost) om al
Serviciilor),