De
curând,
Institutul „Elie
Wiesel” a emis un comunicat de presă în care se menționa că
„Valeriu Gafencu a fost membru activ al Mișcării Legionare, iar
în timpul rebeliunii din ianuarie 1941 a incitat cu pistolul în
mână, (sic!) elevi din liceele ieșene să se alăture tentativei
de lovitură de stat. În 1941, după interzicerea Mișcării
Legionare, a fost condamnat la închisoare pentru că a militat
pentru reactivarea acestei mișcări fasciste”. Este un fals.
Studiind
dosarul de la CNSAS al lui Valeriu Gafencu, am constatat că
reprezentanții
Institutului „Elie Wiesel” dezinformează publicul românesc,
scornind povești
cu pistoale și reactivarea mișcării „fasciste”.Trebuie
spus că Valeriu Gafencu, student la Facultatea de Drept, în anul I,
devenise șef al Frățiilor de Cruce din Iași la data de 19
ianuarie 1941, cu două zile înaintea declanșării evenimentelor
care aveau să ducă la înlăturarea Mișcării Legionare din
guvernul condus de Mareșalul Antonescu. În al doilea rând, membrii
Frățiilor de Cruce din Iași nu aveau voie să poarte arme, conform
unei directive primite de la comandamentul central al organizației,
așa cum reiese din declarația lui Valeriu Gafencu. Deci, nu numai
că Valeriu Gafencu și frații de cruce n-au purtat pistoale, dar
nici măcăr nu aveau voie să le poarte! În altă ordine de idei,
la Iași nu au avut loc conflicte între Armată și Mișcarea
Legionară. Comandanții Armatei și liderii Mișcării Legionare au
convenit ca protestele din 21-23 ianuarie 1941 să decurgă în mod
pașnic. Fiind aproape de granița impusă de Uniunea Sovietică,
care în iunie 1940 anexase Basarabia și Bucovina de Nord, ieșenii
nu vroiau să dea prilejul Armatei Roșii să găsească vreun
pretext de intervenție în spațiul românesc.
Nu
este primul atac mincinos la adresa sfântului închisorilor. În
anul 2013, într-o tentativă eșuată de dezonorare a lui Valeriu
Gafencu, care devenise cetățean de onoare al orașului Târgu Ocna,
directorul Institutului Elie Wiesel, Alexandru Florian, afirma despre
acesta că „în
1939 i se face proces, avea 17 ani, fiind
minor nu se încheie acest proces,
ca să spun pe scurt” (din discursul lui Alexandru
Florian în
cadrul ședinței publice a Consiliului Local Târgu Ocna, 30 mai
2013). Am demonstrat încă de atunci, pe baza documentelor de la
CNSAS (pe care Alexandru Florian le invoca, vrând să dea greutate
spuselor sale), că afirmația era una neadevărată. În Adresa nr.
970 din 5 mai 1939 (extrasă din Dosarul de anchetă nr. 23630, vol.
1), expediată de Tribunalul Militar Corp 4 Armată Liceului „Ion
Creangă” din Bălți, este menționat că chestiunea privind pe
elevul Valeriu Gafencu, „bănuit
pentru activitate subversivă,a
fost clasată, din lipsă de dovezi de culpabilitate” (vezi
documentul 1).
De
asemenea, am prezentat un alt document al Parchetului Militar al
Tribunalului Militar Corp IV Armată,