Stephen Hawking teoretiza în 1974 că găurile negre, giganții gravitaționali ai Universului, nu sunt devoratorii de stele complet întunecați pe care astronomii și-i imaginează ci că emit spotan lumină, un fenomen numit acum radiație Hawking, relatează Live Science.
Problema este că niciun astronom nu a observat vreodată radiația misterioasă prezisă de Hawking și, fiindcă se estimează că ar fi foarte slabă, s-ar putea să nu o facă niciodată.
Din acest motiv oamenii de știință își creează propriile găuri negre, lucru pe care l-au făcut și cercetătorii de la Institutul de Tehnologie Technion-Israel (ITTI).
Aceștia au creat un analog de gaură neagră din câteva mii de atomi, încercând să confirme una dintre cele mai importante predicții ale lui Hawking: că radiația Hawking apare din nimic și că nu își schimbă intensitatea în timp, însemnând că este staționară/
„O gaură neagră ar trebui să radieze ca un corp negru care în esență este un obiect cald care emite radiații infraroșii constante”, afirmă Jeff Steinhauer, profesor asociat de fizică la ITTI și coautor al studiului.
„Hawking a sugerat că găurile negre sunt ca stelele obișnuite care emit un anumit tip de radiații tot timpul, constant. Acest lucru am vrut să îl confirmăm în studiul nostru și am făcut-o”, explică acesta.
Reprezentare a unei găuri negre cu orizontul de evenimente (FOTO: NASA)
Orizontul de evenimente
Gravitația unei găuri negre este atât de puternică încât nici lumina nu poate să îi evadeze odată ce un foton (o particulă de lumină) îi trece de orizontul de evenimente, granița de la care viteza de evadare a oricărei mase ar trebui să depășescă viteza luminii.
Pentru a scăpa din această graniță,