Continuînd descifrarea mecanismelor din spatele expoziției „Dincolo
de canon. Noua sculptură azi”,
organizată de Primăria sectorului 1, 19 februarie-21 martie 2021,
în cinstea Zilei Naționale Constantin Brâncuși, aflăm
următoarele:
Curatorii, inexistenți
(cum spuneam în articolul din 21 februarie 2021) prin viziune și
capacitatea de acordare a conținutului la locul de amplasare și la
evenimentul căruia îi este dedicată expoziția – funcție inerent
curatorială -, totuși există. Se numesc Călin Stegerean (el) și
Reka Csapo Dup (ea) și sînt actanți cu certificate în regulă ai
vieții artistice românești. Conform comunicatelor publicate pe
paginile primăriei organizatoare și ale Uniunii Artiștilor
Plastici din România, el este cadru didactic la UNARTE, fost
vicepreședinte al Rețelei Naționale a Muzeelor din România, fost
director general al Muzeului de Artă din Cluj și fost director
general al MNAR, iar ea este sculptoriță, membră în Consiliul
director al Filialei Sculptură București a UAP, doctor în Arte
Vizuale, lector universitar la UNARTE, cu numeroase premii pentru
sculptură (foto).
Deci doi profesori la
UNARTE, membri ai UAP, sînt solicitați de Primăria sectorului 1 să
organizeze o expoziție dedicată Zilei Naționale Brâncuși, o
expoziție tematică, cu anvergură națională. În loc să adune
cele mai reprezentative nume ale sculpturii românești, relevante
pentru spiritul brâncușian – ceea ce nu e ușor deloc, din varii
motive, necesitînd multă bătaie de cap organizatorică, dar ăsta-i
specificul curatoriatului -, și să elaboreze un proiect
expozițional clar, adecvat evenimentului, cei doi profită de
condiția lor didactică și apasă pe buton, strigînd ”Adunarea!”
propriilor lor studenți: Ce să expunem, domn profesor? Nu contează!
Lucrarea de an sau ce aveți la îndemînă! E și mai simplu, e și
mai ieftin și fără nici o bătaie de cap. Cam așa pare să se fi
derulat toată pregătirea expoziției: fără nici o unitate
tematică și stilistică. Altminteri nu s-ar fi explicat alăturarea
pieselor monumentale cu iz de horror domestic, ca cele ce au
scandalizat gura tîrgului și despre care am vorbit (femeia-rinocer,
hoitul cu ochelari 3D și limbă spiralată carbonizată, sirena
cheală liliachie cu pahar de șampanie în mînă), cu ludice
statuete anodine cu aspect de bibelou cu forme rotunjite și
șlefuite, produse din compozituri de marmură colorată, inspirate
din măștile populare românești, respectiv de căpușorul
personajului lui Gopo. Inadecvarea materialului prețios și atent
lucrat la futilitatea lucrărilor de mici dimensiuni și cu ideatică
sărăcăcioasă, dacă nu absentă, este o altă disfuncție, pe
care curatorii ar trebui să o argumenteze.
Elucubrațiile prezentate
de organul de presă aktual24.ro din 19 februarie 2021, semnate de
Ioana Hurdea, privind pretinsa simbolistică de manifest ecologic a
”rinocerului cu țîțe”, sînt stupide pînă la cer și hilare
de-a binelea.